30000 î.Hr. Descoperire singulară în satul Visag, comuna Victor Vlad Delamarina, a unei unelte de piatră cioplită aparţinând unui facies musterian tardiv sau aurignacian timpuriu din paleoliticul superior.*
28000 î.Hr. Aşezare din paleoliticul superior, aurignacian, descoperită în satul Româneşti, comuna Tomeşti, în punctul Dumbrăviţa. Aşezarea este formată din 6 nivele de locuire paleolitice, atestate prin inventar litic, fără a fi descoperite vetre de foc sau vestigii faunistice. De asemenea, vestigii ale unor aşezări aparţinând aurignacianului bănăţean mijlociu provin din comuna Curtea, din siturile arheologice de pe Dealu Viei şi Dealu Pământ.
22000 î.Hr. Vestigii paleoliticedin etapa aurignacian dezvoltat sunt atestate în satul Coşava, comuna Curtea, pe dealul Cuca, printr-un sit arheologic format din trei nivele de locuire atestate prin unelte litice, şi în satul Româneşti, punctul Dumbrăviţa.
20000 î.Hr. Descoperiri ale unor nivele de locuire gravetiene în aşezările multistratificate din satul Coşava, deal Cuca, nivel II-III şi respectiv satul Româneşti, situl arheologic Dumbrăviţa, nivel VI.
* Preistoria şi antichitatea în judeţul Timiş vor fi tratate in extenso într-un volum ulterior.
4900 î.Hr. Primele grupuri de crescători de animale şi agricultori sosesc în zona Banatului central şi vestic, din direcţia malului Dunării şi de asemenea urcând pe râurile interne ale Banatului, dinspre Tisa. Aceste populaţii neolitice aparţinând fazei a II-a a culturii Starčevo-Criş ocupă spaţiile fertile şi bogate în faună de pe terasele râurilor. O dată cu sosirea lor apar şi primele vase de ceramică în aşezările preistorice din judeţ. Cercetări arheologice au fost efectuate pe râul Timiş la Parţa, Foeni şi Timişoara-Fratelia, iar în zona Mureşului la Dudeştii Vechi. Aceste comunităţi se extind treptat pe tot teritoriul Banatului, în faza Starčevo-Criş III. Influenţele sudice balcano-anatoliene introduse de migraţia purtătorilor culturii Vinča vor determina ruperea unităţii culturale a neoliticului timpuriu şi geneza unor variante locale ale fenomenului neolitic.
4500 î.Hr. Pătrunderea comunităţilor neolticului dezvoltat, reprezentate de purtătorii culturii Vinča, faza A, în Banatul mijlociu şinord-vestic. În judeţul nostru, cercetări arheologice au fost efectuate în aşezările de la Timişoara-Fratelia şi Satchinez. Cultura Vinča, faza B, în Banat este marcată de dezvoltarea fenomenelor locale, apărute ca rezultat al schimburilor intertribale. Cea mai importantă cercetare arheologică este cea de la Parţa tell I, soldată cu recuperarea sanctuarului neolitic, parte a unei aşezări fortificate masive, formată din locuinţe de suprafaţă cu plan complex.
4000 î.Hr. Sunt atestate în Banat comunităţi aparţinând culturii Vinča, faza C. Este perioada realizării celor mai spectaculoase construcţii neolitice, a unor aşezări de mari dimensiuni, cu sisteme defensive elaborate şi distribuţie organizată a spaţiului locuit al aşezării. Cercetări relevante au fost efectuate în satul Uivar, situl Gomilă, dar şi la Parţa, Chişoda Veche, Hodoni şi Sânandrei. Faza C a culturii Vinča se încheie prin pătrunderea în Banat a purtătorilor culturii Petreşti, grup Foeni, conform cercetărilor de la Parţa tell II, Foeni şi Chişoda. În nordul Banatului, la Hodoni şi Sânandrei, cultura Vinča este suprapusă de locuiri ale culturii Tisa.
3700-2500 î.Hr. Eneoliticul este reprezentat în judeţul Timiş de evoluţia fazelor culturilor Tiszapolgar şi apoi Bodrogkeresztur, cărora le sunt atribuite aşezări în judeţ, la Uivar, Cruceni, Satchinez, confirmate şi prin topoarele de cupru de la Ciacova, Satchinez, Sânpetru German, Chişoda. De asemenea şi cultura ceramicii cu toarte pastilate este atestată la Honorici, comuna Victor Vlad Delamarina şi Homojdia, comuna Curtea. Cultura Coţofeni caracterizează eneoliticul final din Banat, semnificativă fiind prezenţa obiectelor din cupru în faza a II-a a culturii. Aceasta îşi încheie evoluţia înainte de mijlocul mileniului III î.Hr., în judeţul Timiş fiind atestate materialele târzii din peştera de la Româneşti, cu influenţe Kostolac şi Vučedol.
2300-1700 î.Hr. Apariţia primelor grupe etno-culturale ale epocii timpurii a bronzului sunt generate de penetraţia unor valuri ale purtătorilor mormintelor tumulare cu ocru, atestate în judeţul Timiş în satul Bodo. Debutul bronzului timpuriu are loc în Banat la sfârşitul evoluţiei culturii Coţofeni şi este un proces istoric şi cultural relativ îndelungat. Între primele aşezări cercetate pot fi menţionate siturile de la Foeni, Parţa, Periam şi Stamora-Moraviţa, cu inventar ceramic de tip Mako. Tot în bronzul timpuriu se încadrează şi aşezările cu materiale ceramice cu ornamente în formă de scoarţă de copac şi imprimeu textil, întâlnite la Foeni şi Giroc.
1700-1400 î.Hr. Grupul cultural de tip Corneşti - Crvenkadefineşte epoca mijlocie a bronzului din Banat, atestat prin situri arheologice la Foeni, Corneşti, Ciuta. Mai sunt de menţionat şi descoperirile de tip Balta Sărată de la Susani şi Româneşti - Peştera cu Apă, precum şi descoperirile aparţinând culturii Mureş din zona Dudeştii Vechi-Cheglevici, în nord-vestul Banatului.
1400-1100 î.Hr. Fazele de final ale epocii bronzului în judeţul Timiş sunt reprezentate de evoluţia culturii Cruceni-Belegiœ, răspândită pe un spaţiu larg, în numeroase situri, precum cele de la Cruceni, Checea, Jimbolia, Deta, Parţa, Peciu Nou, Voiteg, Timişoara - Parcul Central şi Pădurea Verde etc. Finalul acesteia marchează practic şi debutul epocii fierului în Banat.
1100-800 î.Hr. Prima epocă a fierului este atestată în judeţul Timiş prin marea aşezare de la Susani, precum şi prin situl de la Corneşti. Cercetări sistematice au fost efectuate în aşezarea de la Remetea Mare, formată din locuinţe de suprafaţă şi ateliere pentru turnarea şi prelucrarea obiectelor din bronz, confirmând astfel nivelul ridicat al culturii materiale aparţinătoare tracilor bănăţeni.
800-650 î.Hr. Se răspândesc în Banat purtătorii culturii Basarabi, prezenţi pe o arie largă în România, dar şi la sudul Dunării. Cultura materială conservă elemente ale epocii bronzului, dar unitatea sa culturală este distinctă. Elementul dominant al acestei culturi este format din populaţiile daco-getice. Mărturii ale prezenţei acestor populaţii pe teritoriul judeţului nostru provin din aşezarea de la Visag. O necropolă a acestei culturi a fost descoperită la Susani, în judeţul Timiş.
109-106 î.Hr. Generalul roman M. Minucius Rufus se confruntă la Dunăre cu o coaliţie scordisco - dacică (foarte probabil dacii din zona Banatului) şi reuşeşte să se impună în mai multe confruntări directe. Această acţiune s-a soldat, după cum susţin autorii antici, cu o primă trecere a Dunării din partea armatei romane, probabil pe undeva prin zona Banatului.
82-44 î.Hr. Domnia regelui dac Burebista, întemeietorul statului centralizat geto-dac, care cuprinde şi teritoriul Banatului.
75-73 î.Hr. Armata romană, condusă de generalul Caius Scribonius Curio, controlează malul bănăţean al Dunării, fără a pătrunde în desimea codrilor întunecoşi din inima Banatului.
10-9 î.Hr. Expediţia romană a generalului Marcus Vinucius pe Tisa şi Mureş.