1500 Între episcopia de Cenad şi locuitorii din Caransebeş se ajunge la o înţelegere în privinţa taxei bisericeşti, acum de doar 4 dinari de gospodărie, din cauza deselor incursiuni otomane.
1502 Iosa de Som, comite de Timiş între 1494-1508, întreprinde o campanie antiotomană victorioasă la sud de Dunăre, repetată de mai multe ori în anii viitori.
1509-1511 O mare epidemie de ciumă în Banat şi Timişoara.
1514 Primăvara - vara Războiul „curuţilor” ţărani, conduşi de Gheorghe Doja, îşi desfăşoară cele mai importante momente în Banat. La început pe valea Mureşului: Cenad, Felnac, Arad, Lipova, Soimoş, apoi prin asediul Timişoarei. Un negustor sârb din Cenad este în armata lui Doja.
1514 Iul. Înfrângerea răsculaţilor în faţa cetăţii şi martiriul lui Gheorghe Doja la Timişoara.
1515 Papa Leon al X-lea trimite la Timişoara 20.000 de galbeni pentru refacerea fortificaţiilor de aici.
1517 Negustorii străini au privilegiul de a vinde şi de a cumpăra orice fel de produse de pe piaţa Timişoarei.
1520 Mai 21 Sunt amintiţi Ioan Janc şi Petru Horvath, portari ai cetăţii Cenadului.
1522 Se refac ziduri din fortificaţia Cenadului.
1523 Dieta regatului trimite la Timişoara 2.000 galbeni pentru refacerea fortificaţiilor cetăţii.
1526 Aug. 29 Otomanii înving trupele regale maghiare la Mohacs; urmează o perioadă de tratative diplomatice, de lupte pentru tron, între diverse partide nobiliare.
1527-1528 Răscoala ţărănească condusă de Iovan Nenada („ţarul negru”) atinge valea Mureşului.
1528 Călătorul german Hans Dernschwam spune că Cenadul este un târg, un castel, o cămară a sării şi o episcopie.
1528 şi 1529 Voievodul Ioan Zapolya vizitează în două rânduri Cenadul.
1529 Incursiunea otomană condusă de Bali bei atinge Lovrinul, Cenadul şi valea Mureşului.
1529 Mai Se desfăşoară lupte între partidele nobiliare sub zidurile Timişoarei, cu care prilej sunt arse morile de pe râu; luptele se poartă până sub zidurile cetăţii.
1531 Numirea protestantului Petru Petrovici drept căpitan al Lipovei duce la o răspândire rapidă a reformei în Banat.
1536 Protestantul Petru Pereny, comite de Timiş, sponsorizează apariţia la Cracovia a primei cărţi de cântece protestante maghiare, ale lui Stefan Galszecsi.
1537-1550 Gaspar Perusici este castelan de Cenad. Umanistul Nicolae Olachus cunoaşte „puternica cetate Timişoara numită aşa după acest râu” care curge pe sub zidurile sale. Sunt amintiţi 4 cetăţeni din Košice ce se stabilesc la Cenad (Hans Newsteter, Gregor Goldschmidt, Peter Brechtel, Paul Kannegiesser).
1539 Domeniul cetăţii Timişoara numără doar 7 sate din împrejurimi. Trece în nefiinţă episcopul de Cenad, Jacob Bonzagno, şi cu el încetează prezenţa efectivă a episcopilor aici; ceilalţi vor fi episcopi sufragani.
1543 Berat sultanalprin care comitele de Timiş, Petru Petrovici, este confirmat în sangeacatul său, în sensul stăpânirii politice a Banatului şi nu în sensul otoman al cuvântului.
1544 La Cenad funcţionează o şcoală protestantă, condusă de Ştefan Kiss din Szeged, fost student la Wittenberg, care pleacă apoi la Timişoara. La Timişoara, Gaspar Biai, fost student la Wittenberg – trimis de acelaşi Petru Pereny –, este învăţător şi preot aici şi scrie un cântec despre regele David şi Betsabel, soţia lui Urias. Pretendentul muntean Basarab Laiotă cere la Timişoara sprijin militar pentru ocuparea tronului.
1547 Sept. 8 Înţelegerea secretă între Habsburgi şi cardinalul Gh. Martinuzzi, privind cedarea Transilvaniei şi Banatului către aceştia, într-un moment militar favorabil.
1550-1552 La Timişoara lucrează arhitecţi militari italieni pentru întărirea fortificaţiilor cetăţii, refăcute acum în stil bastionar italian nou.
1551 Soseşte laTimişoara pretendentul muntean Radu Vodă Ilie, care cere şi el sprijin militar bănăţean pentru ocuparea tronului.
1551 Iun. Trupe imperiale, conduse de Giovanni Battista Castaldo, intră în Transilvania, Partium şi Banat. Regina Isabela şi micul IoanSigismund Zapolya pleacă din ţară. Încep nemulţumirile tuturor stărilor. Replica otomană este sintetizată de cronicarul Gelalzade: „Sultanul a poruncit de îndată beglerbegului Rumeliei (partea europeană a Imperiului Otoman, n.n.), Mehmed Sokolu paşa să invadeze teritoriile ungureşti cu trupele din subordinea sa şi cu cele din împrejurimi.” Miza cea mare era cucerirea şi stăpânirea Banatului şi, în special, a cetăţii Timişoara – cheia zonei dunărene.
1551 Iul. 26 Noi trupe imperiale se îndreaptă spre Banat – luat în stăpânire de imperiali – pentru a apăra zona: Castaldo şi Andrei Bathory, Ştefan Losonczy şi Gh. Seredy cu trupe de cavalerie, plus Aldana cu pedestrime spaniolă şi germană.
1551 Iul.-Aug. O armată otomană, comandată de Mehmed Sokollu (Socolovici), ajunge (prin Sofia-Niş-Petrovaradin) la hotarele Banatului. O alta vine prin ţara Românească, spre Transilvania; ambele au intenţia declarată de a recupera Transilvania şi Banatul din mâna comisarilor imperiali ce îşi instalaseră propria administraţie.
1551 Aug. 3 Aldana cu 400 de oameni din trupa spaniolă şi un detaşament de 100 mercenari germani se îndreaptă spre Lugoj şi Timişoara, unde ajunge pe 10 august, întărind garnizoanele cetăţilor.
1551 Aug. Petru Petrovici este înlocuit din funcţia de comite de Timiş şi căpitan suprem al forţelor din regiunile sudice; cu acest prilej el rosteşte profeticele cuvinte: „Mă oblig să fiu grăjdarul şi să curăţ grajdurile aceluia care va reuşi să apere Timişoara de turci timp de 3 ani”. În locul său sunt numiţi Ştefan Losonczy, Lucaci Szekely şi Rafael Podmaniczky. Castelan de Beèej este Toma de Sântana, de Cenad este Petru Nagy, de Becicherecu Mare Laurenţiu Balogh, de Lipova Joan Pethõ de Gerse, la Lugoj şi Caransebeş este Gheorghe Seredy.
1551 Sept. 7 Trupele otomane intră în vestul Banatului şi încep operaţiunile militare.
1551 Sept. 11 Trupele otomane ajung la cetatea Beèej şi încep asediul. Pe 16 septembrie ajunge şi vizirul Mehmed Socolovici, iar luptele se înteţesc. Pe 19 septembrie, cetatea este cucerită.
1551 Sept. 24-25 Otomanii asediază şi cuceresc cetatea Becicherecu Mare (Zrenjanin). Acum se înfiinţează primul sangeac (unitate militară şi administrativă otomană) de pe teritoriul Banatului, cel de la Beèej-Becicherecu Mare, iar primul sangeac bei este Malkocioglu paşa. Ca teritoriu, sangeacul cuprinde zonele Beèej, Becicherec, Ciacova, Şemlacu Mic, Ilidia.
1551 Sept. 20 Garnizoana cetăţii Timişoara numără 2.020 călăreţi (300 sub comanda lui Losonczy, 300 sub Seredy, 200 sub Alfonso Perez, 120 sub Nicolae Bathory, 100 sub Gabriel Pereny şi 1.000 călăreţi sârbi) şi 1.550 pedestraşi (400 spanioli şi 450 mercenari sub Aldana, 600 spanioli sub Castelluvio şi Villandrando şi 100 haiduci), în total sunt 3.570 apărători.
1551 Sept. Trupele otomane cuceresc, pe rând, cetăţile Cenad, Igriş, Felnac, Ciala, Zădăreni, Nădlac, Chelmac, Păuliş, Mândruloc. Ulama paşa, persan de origine, cucereşte Cenadul prin predare, Kamber bei Nădlacul, Mihaloglu Ahmed bei Ciala.
1551 Oct. 1-3 Ulama paşa ajunge cu avangarda la Lipova şi în împrejurimi, asigurând sosirea vizirului.
1551 Oct. 8 Cucerirea cetăţii Lipova de către armata otomană se săvârşeşte fără luptă, întrucât cei 400 de apărători au fugit la apropierea acesteia. Ulama paşa este numit sangeacbei. Cronicarul Mustafa Gelalzade notează acum următoarele despre Timişoara: „Timişoara era o cetate pizmuită de lumea aceasta care se roteşte şi avea turnuri şi ziduri foarte puternice, fiind cu neputinţă a fi trecute. De aceea era greu să se poată pune mâna pe ea. Ea era cea mai însemnată şi cea mai puternică cetate dintre cetăţile ţării Transilvaniei. Uneltele ei de pază sunt desăvârşite, turnurile sunt înalte, iar în ceea ce priveşte rezistenţa este proverbială… Fortăreţele, bisericile şi turnurile de clopotniţe erau apărate de apele mlăştinoase din jur. Întăriturile sale erau puternic înarmate. În lăcaşurile sale de închinăciune se găsesc diferite lucruri artistice, frumos ornate, precum şi tot felul de cruci”.
1551 Oct. 13-14 Trupele otomane îşi încep înaintarea spre Timişoara.
1551 Oct. 15 Încep primele atacuri ale apărătorilor cetăţii Timişoara (Perez cu 400 călăreţi; Villandrando cu 400 pedestraşi) care ies şi hărţuiesc trupele otomane; sunt ucişi 22 turci şi un călăreţ creştin.
1551 Oct. 17 Turcii otomani sapă primele tranşee la poarta de nord a cetăţii.
1551 Oct. 18 Otomanii amplasează în baterie două tunuri mari de asediu, unul la poarta nordică, capabil să tragă 25 lovituri pe zi. Stricăciunile sunt reparate imediat de trupe şi de orăşenii din Timişoara. Turcii îşi concentrează loviturile asupra Palăncii Mici (Insulă),apărată de 100 pedestraşi spanioli conduşi de Aldana. În această zi Losonczy îl trimite pe unul dintre fraţii nobili de Bucoşniţa, aflaţi în garnizoană, cu o scrisoare de ajutor la Caransebeş.
1551 Oct. 19 Faptele de arme ale lui Mihai Dombay.
1551 Oct. 20 Se poartă lupte la poarta de sud a cetăţii Timişoara, cu salve de artilerie şi incursiuni creştine. Caransebeşanul George Vaida iese cu trupa sa în afara cetăţii, hărţuind trupele otomane aflate în tranşee.
1551 Oct. 21 Otomanii prind vitele cetăţenilor aflate la păşune în afara cetăţii, dar urmează o incursiune a asediaţilor pentru salvarea acestora.
1551 Oct. 22-23 Zilele se scurg în salve de artilerie, asalturi respinse, dar şi cu repararea zidurilor distruse de tunuri.
1551 Oct. 24 Se produce o incursiune vijelioasă a asediaţilor asupra tranşeelor otomane. Trupele otomane trimit, în vârf de săgeţi, scrisori în limba română apărătorilor din cetate, cerându-le să se predea.
1551 Oct. 25 Otomanii îşi dezafectează poziţiile şi încep retragerea spre Beèej.
1551 Oct. 28 Losonczy îl trimite pe voievodul Perusici la Cenad, care recucereşte, a doua zi, cetatea, iar pe 30 este înapoi la Timişoara.
1551 Oct. 30 Trupe din garnizoana Timişoarei încep urmărirea armatei otomane aflate în retragere. Recuceresc, de pe o zi pe alta, cetăţile ocupate de otomani. O puerilă motivaţie otomană asupra retragerii:„…au socotit că e mai bine să renunţe, din cauza sosirii iernii friguroase şi a vremii ploioase, care nu permiteau împroşcarea din tunuri”; în realitate, otomanii nu aveau tunuri de asediu aici. În plus, la începutul asediului, paşa îi cere lui Losonczy predarea cetăţii, iar acesta îi răspunde că cetatea nu se cucereşte cu scrisori, ci cu tunuri. Ori cum otomanii nu le aveau…
1551 Nov. 1-20 Trupele imperiale, comandate de Castaldo, ajung din Transilvania la Lipova şi încep asediul acestei cetăţi. După 20 de zile de asediu, Ulama paşa capitulează, dar Castaldo încalcă legile cavalereşti ale capitulării şi provoacă o încăierare în care sunt ucişi o parte din apărători, iar Ulama este rănit. Otomanii jură să nu uite această fărădelege. Se vor ţine de cuvânt, plătind anul următor, prin măcelărirea garnizoanei timişorene.
1551 Dec. 15 La Timişoara se desfăşoară adunarea nobiliară a comitatelor bănăţene, ce hotărăşte măsuri militare pentru apărarea Banatului.
1551 Dec. 20 Sunt amintiţi vicecastelanii cetăţii Timişoara în persoana lui Benedict Kosar şi Francisc Dely.
1552 Petru, fiul lui Mircea Ciobanu şi al doamnei Chiajna, o cere în căsătorie pe Elena Cherepovici, fiica fostului ban de Caransebeş.
1552 Ian. 15 Ingineri militari habsburgici sunt trimişi la Timişoara şi Caransebeş, pentru grăbirea lucrărilor de fortificare.
1552 Febr. 5 Inginerii militari ajung la Caransebeş şi – pe 25 – încep efectiv lucrările de fortificare.
1552 Mart. Sosesc ştiri despre pregătirile otomane pentru campania militară din vară, dar există şi o atmosferă încărcată în zona Lugojului şi Caransebeşului din cauza neplăţii la timp a soldelor. Dieta de la Bratislava trimite 2.500 de galbeni pentru refacerea fortificaţiilor Timişoarei.
1552 Mart. 7 Castaldo îl aminteşte pe Ioan Gleşan, banul de Lugoj-Caransebeş, ca fiind pe lângă Losonczy la Timişoara.
1552 Mart. 30 Ştefan Losonczy este comite de Timiş şi căpitan suprem al părţilor sudice (de Jos) ale regatului şi primeşte plata pentru 500 călăreţi şi 200 pedestraşi, direct din vistieria regală.
1552 Mai Creştinii ştiu că Ahmed paşa, al doilea vizir, este numit de sultan drept comandant al campaniei militare împotriva Banatului.
1552 Mai 29 Garnizoana cetăţii Timişoara are 750 de călăreţi (Losonczy 300, Alfonso Perez 200, Gabriel Pereny şi Gh.Seredy câte 100, Simon Forgach 50) şi 200 pedeştri dintre haiduci.
1552 Mai, 30-31 Două armate otomane sunt la hotarele Banatului; una la Orşova cu beiul local şi trupele muntene, alta la Horom (Palanca), unde ridică un pod pe Dunăre. Trupele creştine distrug podul şi întârzie astfel înaintarea otomană.
1552 Iun. Trupele otomane trec peste Dunăre şi se îndreaptă spre râul Caraş, unde construiesc poduri spre a trece spre Timişoara. Garnizoana cetăţii Timişoara numără 2.310 apărători, dintre care 960 călăreţi, amintiţi mai înainte şi 1.350 pedestraşi (250 spanioli comandanţi de Castelluvio, 300 mercenari cehi, 150 mercenari germani, 200 haiduci, 250 cetăţeni timişoreni). Lucrările de fortificare continuă, iar pe ziduri sunt 17 tunuri mari şi altele mai mici. Cetatea are 3 bastioane (turnul apei şi cele de la porţile de nord şi est), oraşul fortificat are şi el 2 bastioane, iar la poarta de nord este o întăritură de pământ.
1552 Iun. 24 Kasâm, beiul de Becicherec, ajunge cu 1.500 călăreţi înfaţa Timişoarei. Îi ies în faţă 400 de călăreţi cu Alfonso Perez şi Nicolae Vaida şi 100 pedestraşi spanioli; în luptă sunt ucişi 20 otomani.
1552 Iun. 25 Losonczy închide cetatea Timişoarei şi anunţă trupele şi locuitorii despre sosirea trupelor asediatoare.
1552 Iun. 26 Losonczy şi Perez ies, în fruntea unei trupe, şi atacă avanposturile otomane; apar primii morţi în tabăra creştină, câţiva husari şi tânărul nobil Stefan Sulyok.
1552 Iun. 28 Soseşte serdarul Ahmed paşa cu întregul dispozitiv militar otoman şi începe aşezarea trupelor pentru asediu. La est sunt trupele de Rumelia sub Mehmed Socolovici, la vest cele anatoliene conduse de Hasan paşa. Nouă incursiune creştină, morţi în ambele tabere. Otomanii au 16 tunuri mari şi o sută mijlocii şi mici.
1552 Iun. 28-29 Ahmed paşa începe lucrări genistice pentru a construi poduri peste mlaştinile şi braţele râului, spre a uşura apropierea de fortificaţii.
1552 Iun. 29 Armata otomană începe primele trageri de artilerie; unele asupra Insulei, altele asupra porţii nordice a cetăţii, apoi asupra fortificaţiei de pământ din faţa acestei porţi; concomitent avansează lucările genistice de apropiere de ziduri. Cele trei baterii au 12 tunuri mari şi 2 mici, dar numărul lor creşte în zilele următoare, până la 30 piese; se trag 30 de funţi de ghiulele spre cetate şi sunt atinse pieţele şi casele orăşenilor, dar şi castelul Huniade.
1552 Iun. 29 Se produc distrugeri mari în Insulă şi otomanii se apropie de partea sudică a cetăţii, peste mlaştini. Sunt distruse ziduri de apărare din sud, atât din piatră cât şi din pământ, iar spaniolii lui Castelluvio poartă aici lupte crâncene.
1552 Iul. 2 Într-o scrisoare a lui Losonczy către generalul Castaldo, el enumeră etapele asediului şi numărul mare al pierderilor sale şi replierile, respectiv înlocuirile de trupe, pe care a fost nevoit să le facă.
1552 Iul. 3 Asalt otoman asupra fortificaţiilor nordice, apărate de spaniolii lui Mendoza, şi la cele sudice, apărate de spaniolii lui Castelluvio; ienicerii atacă peste ruinele primelor fortificaţii. După patru ore de asalt, condus de Mustafa Tenbel, beiul de Nicopole, turcii se retrag. Apărătorii reocupă ruinele şi încep munca de reconstrucţie a spărturilor şi a zidurilor prăbuşite.
1552 Iul. 3-6 Se produc noi bombardamente otomane asupra cetăţii Timişoara, care provoacă mari distrugeri ale fortificaţiilor, dar şi ale clădirilor din oraşul fortificat.
1552 Iul. 6 O nouă solie otomană solicită predarea cetăţii. Nou atac otoman condus de Mustafa bei asupra Insulei, eforturi eroice ale spaniolilor, rănirea viteazului comandant Mendoza; 2.000 otomani şi 150 apărători sunt ucişi.
1552 Iul. 12 Aldana raportează generalului Castaldo încercările zilnice ale otomanilor de a cuceri Timişoara, dar şi şi cele trei asalturi, respinse până acum.
1552 Iul. 18 Otomanii trimit o nouă cerere de predare a cetăţii. Asediaţii primesc un ajutor bănesc, adus pe furiş în cetate, de 3.500 florini pentru solde.
1552 Iul. 19 Sosesc noi ajutoare în tabăra otomană.
1552 Iul. 20 Se declanşeză cel mai puternic asalt otoman de până acum; atacuri asupra fortificaţiilor soldate cu intrarea otomanilor în oraş şi lupte la turnul de apă.
1552 Iul. 24 Atacul continuă cu distrugerea unei mari părţi a fortificaţiilor, inclusiv a turnului de apă. Oraşul şi cetatea sunt, practic, în mâna otomanilor.
1552 Iul. 25 Asediatorii cuceresc Turnul Apei; apărătorii sunt retraşi în ultima fortăreaţă, fără alimente şi cu puţine arme şi muniţii. Otomanii trimit o nouă cerere de capitulare, în timp ce orăşenii solicită predarea cetăţii.
1552 Iul. 26 Apărătorii încheie un acord de capitulare cu otomanii pentru a părăsi cetatea.
1552 Iul. 27 Garnizoana cetăţii iese prin poarta Praiko, conform condiţiilor capitulării; Losonczy este urmat de trupele de cavalerie, apoi de pedestrimea cehă, germană şi – la urmă – de cea spaniolă. Dornici de revanşă pentru uciderea gratuită a trupelor lui Ulama paşa la Lipova, otomanii provoacă incidente, se ajunge la luptă, apoi la măcel. Cu aceasta începe o nouă epocă pentru Timişoara şi pentru Banat – stăpânirea otomană.
1552 Iul. 30 Paşa Kasâm este în faţa Lipovei, preluată fără luptă, după ce apărătorii au fugit.
1552Aug.6 Trupe otomane ocupă Lugojul.
1552 Aug.11 Trupele otomane ocupă şi Caransebeşul. În acelaşi timp, alte corpuri de oaste otomane ocupă celelalte cetăţi bănăţene. La Timişoara este amintit un conducător al ortodocşilor. Transformarea a două treimi din Banat în provincie otomană (paşalâc, vilayet, eyalet) cu sediul la Timişoara; primul berilerbei este Kasâm paşa; zonele estice, constituite în Banatul de Lugoj -Caransebeş, sunt parte a principatului Transilvaniei.
1553 Intervenţiile energice ale beilerbeiului de Timişoara, care contribuie astfel la declanşarea răscoalei antihabsburgice din principatul transilvan. La Timişoara funcţionează încă gimnaziul calvin.
1553 Mart. 7 Poarta Otomană donează principelui transilvan Banatul de Lugoj-Caransebeş cu dreptul de sangiacat (în sensul alipirii acestei zone la principat).
1553 Iun. Din Istanbul, sultanul acuză multiple devastări, incendieri, jafuri în principat şi în Banat şi-i cere beilerbeiului de Timişoara să cerceteze starea de lucruri.
1553 Aug. Petru Petrovici, omul de încredere al familiei Zapolya şi fost comite de Timiş, intră – cu trupe lugojene şi caransebeşene – în principat şi ocupă o serie de cetăţi.
1553 Sept. Pentru revenirea familiei Zapolya pe tronul principatului, sultanul îi ordonă beilerbeiului de Timişoara să îi acorde acesteia tot sprijinul său politic şi militar. Voievozii Transilvaniei trimit spioni în Banat spre a afla intenţiile beilerbeiului de aici (Simon este trimis la Timişoara, iar Bartolomeu Chery, la Caransebeş). Ciumă în Transilvania şi ţara Românească, deci, implicit, şi în Banat.
1554 Mart. 14 Kasâm, beilerbeiul de Timişoara, cu trupele sale, şi Petru Petrovici, cu trupele de Lugoj-Caransebeş (circa 10-12.000 ), sunt în faţa cetăţii Lipova spre a o cuceri pe seama familiei Zapolya. Pe baza datelor furnizate de un defter (registru de impunere financiară) otoman se estimează populaţia Timişoarei la circa 4.000 locuitori.
1556 Febr.-Iun.Intervenţia otomanilor şi bănăţenilor din Lugoj şi Caransebeş în Transilvania şi cucerirea acesteia pe seama lui Ioan Sigismund Zapolya.
1557 Ia fiinţă mitropolia ortodoxă de Ipek (Peci), căreia îi vor fi subordonaţi şi ortodocşii bănăţeni.
1557 Oct. - 1558 Oct. Unul dintre primele deftere otomane (registre de impunere la dare) consemnează aşezările, capii de familie şi avuţia acestora din unele sangeacuri ale vilayetului de Timişoara.
1559 Iun. 19 Sultanul îi ordonă lui Kasâm de Timişoara să nu-i permită principelui transilvan amestecul în unele sate cucerite mai înainte de otomani.
1559 Oct. 2 Ordin al sultanului către acelaşi Kasâm de a interveni împotriva pribegilor munteni, adunaţi în Transilvania, ce vor să strângă trupe împotriva domnului muntean.
1560 Iun. 10 Sultanul îi cere beilerbeiului de Timişoara să-l spioneze pe principele transilvan şi să intervină cu forţa în ţinuturile duşmane „când va fi nevoie”.
1560 Aug. 3 Beilerbeiul de Timişoara îi scrie sultanului despre faptele de arme ale fostului creştin Gyurko, fiul lui Petre Popa (cel ce contribuise la cucerirea Banatului în 1552), iar sultanul îi dăruieşte un timar.
1560 Aug. 5 Autorităţile otomane din Timişoara sunt rugate să cerceteze cazul lui Hâzâr, alaibeiul sangeacului Timişoara, căruia i se luase venitul avut.
1561 Gabriel Bethlen de Ictar este ban de Lugoj-Caransebeş.
1562 În aprilie, Malkoci(oglu ?), beilerbeiul de Timişoara, asediază Satu Mare, apoi atacă şi alte cetăţi duşmane.
1563 Mart. Elena Cherepovici, fiica cunoscutului negustor caransebeşean Nicolae, este la Sibiu, unde se mărită – prin procură – cu Petru cel Tânăr, domnul muntean, naş este însuşi principele Zapolya.
1564 Iul. 25 O grindină puternică pustieşte toate ţările Române.
1564 Aug. Sultanul spune că beilerbeiul de Timişoara va interveni împotriva austriecilor ce vor să construiască fortificaţii la hotarele principatului.
1564 Sept. 21 Beilerbeiul de Timişoara este cu trupele sale la Arad, pregătit să plece împotriva trupelor habsburgice. Principele transilvan reduce la 60 florini suma pe care o aveau de plătit locuitorii de pe teritoriul cetăţii Jdioara.
1564 Dec. Călătorul Giovan Andrea Gromo numeşte Banatul (vizitat de el în acest an) Valachia Citeriore (Valahia de dincoace de munţi). Sultanul îi cere lui Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, să trimită la Timişoara garda sa de 200 ieniceri şi alţi 3.000 oşteni moldoveni, în vederea unei noi campanii militare. Gaspar Bekes de Endreud, din zona Făgetului, este dăruit cu posesiuni de principele transilvan, pentru multele sale solii fructuoase la sultanii Soliman şi Selim. Gabriel Bethlen de Ictar este şi ban de Lugoj-Caransebeş, dar şi cancelar al principelui transilvan.
1565 Febr. Beilerbeiul de Timişoara, la porunca sultanului, detaşează 3 zaimi şi 13 spahii din nahia Semlacu Mare la paza minei de cupru de la Moldova Veche.
1565 Mart. 10 Sultanul îi măreşte lui Mehmed, ceauş din Timişoara (pentru meritele sale diplomatice şi militare), venitul de la 6.300 la 7.800 akce (aspri).
1565 Mart. 26 Sultanul măreşte valoarea timarului (de 5.999 akce) lui Ibrahimoglu Hasan bei cu încă 1.000 akce, pentru meritele sale diplomatice.
1565 Mart. Beilerbeiul de Timişoara pleacă cu trupele sale la asediul cetăţii Tokay, deţinută de imperiali.
1565 Mai Beilerbeiul ajunge în Transilvania, la principe, consolidându-i domnia.
1565 Iul. Domnul muntean Petru cel Tânăr aşteaptă chemarea beilerbeiului de Timişoara spre a porni în campanie spre Ungaria. Beilerbeiul cu trupele sale, având şi 5.000 de moldoveni, atacă cetatea Satu Mare.
1565 Iul. 1-14 Hasan, beilerbeiul de Timişoara, atacă şi asediază, apoi cucereşte şi rade de pe suprafaţa pământului cetatea Erdöd.
1565 Iul.13 Poruncă sultanală pentru beilerbeiul de Timişoara să le arate bunăvoinţă moldovenilor şi beiului de Silistra, ce au venit în ajutorul său.
1565 Iul. 21 Sultanul ridică la 30.000 akce suma venitului sangeacbeiului de Cenad, Suleiman, pentru meritele militare dovedite la asediul cetăţii Erdöd.
1565 Sept. 1 Sultanul îl înştiinţează pe beilerbei că un anume Mehmed, ce avea un timar de 7.000 akce, mai primeşte venitul unei jumătăţi de timar, pentru bravura sa militară dovedită în acest an.
1565 Oct. 10 Sultanul îl înştiinţează pe acelaşi beilerbei asupra donaţiei făcute pe seama lui Isac ceauş, pentru bravurile sale militare, anume un timar de 7.000 akce.
1565 Dec. 29 Sultanul îi dăruieşte beilerbeiului de Timişoara, pe lângă timarul său de la Sasvar (lângă Giarmata) de 8.012 akce, şi un supliment de 1.500 akce, pentru activitatea sa din acest an.
1566 Ian. Sultanul îi răsplăteşte pe Hasan, timariot din nahia Ciacova (avea un timar în valoare de 6.500 akce) cu încă 1.000 akce şi cu aceeaşi sumă pe oşteanul timişorean Semd Abdalah-oglu, pentru vitejia arătată anul trecut la Gyula.
1566 Ian. 9 Sultanul îl răsplăteşte pe Mehmed Hamza-oglu, posesorul unui timar în nahia Felnac, cu încă 1.000 akce, pentru vitejia arătată în anul trecut.
1566 Ian. 10 Sultanul îl răsplăteşte pe timariotul Jusuf din sangeacul Timişoarei, din nahia Cerini (Berini ?), cu încă 1.000 akce pentru bravuri militare.
1566 Ian. 15 Sultanul îl înştiinţează pe beilerbeiul de Timişoara asupra pustiirii satelor Peciu Nou şi Gorgi-Miloş de la sud de Timişoara din cauza inundaţiilor. În acelaşi timp spune că Pavel cnezul lucrează la îndiguirea respectivului râu şi doreşte să repopuleze aceste sate.
1566 Mart. 4 Sultanul îi cere beilerbeiului de Timişoara să pregătească provizii şi trupe pentru noua campanie militară, pe care să le ducă la Cenad şi Felnac.
1566 Mai 14 Sultanul îi ordonă beilerbeiului să cerceteze pregătirile imperialilor şi dacă sunt adevărate, atunci să plece la asediul cetăţilor Şiria şi Ineu.
1566 Iun. 16 Sultanul cere domnului muntean să-şi trimită trupele la Timişoara, întrucât beilerbeiul de aici îl înştiinţase că nu au sosit.
1566 Aug.-Sept. Otomanii procedează la asedierea şi cucerirea cetăţii Szigetvár, în prezenţa sultanului Soliman I; moartea sultanului în tabără. Pertev paşa şi Mustafa, beilerbei de Timişoara, participă la cucerirea cetăţii Gyula, apoi cuceresc – temporar – şi cetatea Lugojului. După cucerirea cetăţii Gyula, aceasta şi ţinutul din jur sunt transformate în sangeac şi alipite vilayetului timişorean. Giovan Andrea Gromo, italian revenit în principat, descrie Transilvania, iar despre Timişoara spune „…acest oraş foarte bine întărit, care este aşezat pe o câmpie mai ridicată între lacuri…” Vilayetul Timişoarei este împărţit în cinci sangeacuri: Timişoara, Lipova, Arad, Cenad şi Becicherecu (Mare, azi Zrenjanin). Satele Variaş şi Giomoca (neidentificat) din sangeacul Timişoara sunt declarate sate de dervengii, oameni insărcinaţi cu paza drumurilor, podurilor din aproprierea unor fortificaţii, în schimbul scutirii de multe dintre impozite.
1567 Beilerbeiul de Timişoara este comandantul trupelor otomane care luptă împotriva imperialilor la Hust şi Munkacevo.
1568 Apr. 10 Recent s-a deschis o mină de silitră în satele Yenk şi Terplova din sangeacul Cenadului şi aici au fost folosiţi ţăranii din satele Weresdub, Sombor, Turusd, Nerău, Oroslanos, Mănăştur, Seitin, Igriş, Biled şi Cemi. ţăranii adunau pământul de silitră, aduceau lemnele şi supravegheau cazanele de fiert silitra. Până acum ei au muncit gratuit, apoi au început să fie scutiţi de diverse obligaţii în schimbul muncii lor.
1568 Apr. 14 Principele transilvan a propus sultanului înlocuirea beilerbeiului Hasan, fapt realizat, iar sultanul îi recomandă să se înţeleagă cu noul beilerbei Djafer. Vilayetul timişorean are acum 6 sangeacuri: Timişoara, Cenad, Moldova, Lipova, Ineu, Gyula.
1568 Iul. 10 O scrisoare a sultanului priveşte scutirea de impozite a locuitorilor ce lucrează la exploatările de silitră.
1568 Oct. 14 Poruncă adresată cadiilor din sangeacul Cenad, privitoare la transportul lemnelor pentru silitră şi a preţului plătit pe carul cu lemne, dar şi pentru o repartizare echitabilă a sarcinilor de transport pe sate, fiind scutite doar Biledul şi Cemi.
1570-1579 La Timişoara funcţionează – cu permisiune otomană – o şcoală maghiară, condusă de Paul Karady.
1571 Iskender, sangeacbeiul de Cenad, face prospecţiuni proprii şi descoperă noi zăcăminte de salitră; trimite o mostră (5-10 ocale) la analiză la Istanbul, unde este confirmată calitatea minereurilor.
1571 Mart. 28 Iskender, sangeacbei de Cenad, este numit mubaşir (arendaş) al minelor de salitră şi al atelierelor de fabricat pulbere din eyaleltul Timişoarei, datorită acţiunilor sale anterioare.
1571 Iun. 25 Sultanul îi cere beilerbeiului timişorean sporirea cantităţilor de pulbere produse în vilayetul său, să spună ce anume a făcut pentru aceasta şi să trimită informaţii despre cantităţile de pulbere fabricate până acum.
1572 Mart. 10 Atelierele de salitră din sangeac şi eyalet au rămas pustii din cauza lipsei lemnelor de foc, prin distrugerea unor poduri şi a greutăţii transportului; sultanul cere remedierea situaţiei.
1572 Mai 11 Sultanul ordonă beilerbeiului timişorean să cumpere provizii din ţinuturi cu recolte bune şi să le împartă locuitorilor care nu au recolte din cauza secetei.
1572 Iul. 20-21 Sultanul cere principelui transilvan să-i trimită la Timişoara pe toţi prizonierii imperiali pe care-i are, iar acesta să-i trimită la Istanbul.
1572 Iul. 21 Sultanul cere beilerbeiului intensificarea măsurilor pentru sporirea cantităţii de silitră şi de praf de puşcă.
1572 Aug. Beilerbeiul a expediat până acum la Belgrad 2.000 cântare de pulbere, dar sultanul îi cere tot mai multă pulbere.
1572 Aug. 13 Sultanul refuză cererea defterdarului (responsabilul financiar al vilayetului) de a înfiinţa o monetărie (tarpana) la Moldova Veche, din pricina imposibilităţii de a opri falsificarea monedelor chiar la Istanbul.
1573 Marele vizir Mehmed Sõkõlu înfiinţează aşezăminte religioase (vakâf) în sangeacul Cenadului şi la Timişoara (5 magazine, caravanserai), iar la Recaş 6 magazine şi o fântână.
1573 Ian. 9 Sultanul îl răsplăteşte pe Hasan, fiul lui Suleiman, pentru bravurile militare dovedite, cu un timar în valoare de 2.000 akce în sangeacul Timişoarei. Sultanul Selim acordă negustorilor clujeni şi turdeni dreptul de a vinde la Timişoara.
1574 Febr. 21 Djafer, beilerbei de Timişoara, îi scrie principelui transilvan despre unele probleme din sangeacul Ineului, cerând rezolvarea lor urgentă.
1575 Ian. 18 Poruncă sultanală către beilerbeiul şi defterdarul de Timişoara privitoare la sosirea lui Mustafa din Niş, priceput în cultivarea orezului, pentru sporirea suprafeţelor cultivate în Banat, loc unde nu există oameni pricepuţi.
1577 Aug. 21 Poruncă sultanală privitoare la înţelegerea beilerbeiului cu principele, în privinţa repetatelor şi reciprocelor încălcări de hotare.
1579 Conform unor deftere otomane, în vilayetul timişorean erau 55 cnezi, 28 muselimi, 6 fii de spahii, 5 spahii pensionari, 2 fii de spahii pensionari şi 5 crainici deţinători de posesiuni, în afara celorlalţi zaimi şi timarioţi activi. Vilayetul de Timişoara era format din 8 sangeacuri (Timişoara, Cenad, Becicherecu Mare (Zrenjanin), Ciacova, Panciova, Lipova, Moldova (Veche), Orşova ). Călătorul italian Antonio Posevino face o descriere interesantă a Banatului otoman şi creştin.
1581 Un defter otoman asupra numărului de locuitori şi de oi deţinute în sangeacul Cenadului aminteşte, printre satele de azi, Nerău cu 1200 oi, Saravale cu 3.805 oi, Igriş cu 368, Sânpetru Mare cu 2.184 , Seceaniul Mare şi Mic cu 4808, Variaş cu 3298 oi etc.
1581 Aug. Misionarul iezuit Sfrondata este la Timişoara spre a acorda asistenţă religioasă catolicilor. Trece în nefiinţă la Timişoara misionarul catolic Bonifaciu de Raguza, primul misionar catolic venit aici după anul 1552.
1581 Aug. 9 Ordin sultanal pentru Ferhad, tunar în cetatea Soimoş, care primeşte ca timar satele Ofseniţa, Rudna şi Dolaţ din nahia Ciacova, a sangeacului de Timişoara, pentru meritele sale militare.
1582 Mart. 8 Catolicii din Timişoara se adresează papei de la Roma solicitând preot şi dascăl pentru şcoală; semnează judele Ştefan Herceg, Simion fiul lui Mihai,Toma Borcovius, Petru Balom,Toma Szabo, Petru Hegeg, Martin fiul lui Gaspar.
1582 Apr. 14 Ş t efan Bathory, rege al Poloniei şi fost principe transilvan, îi dăruieşte lui Ştefan Stepan satul Oloşag pentru bunele sale servicii militare. Apare Palia de la Orăştie: „Cu mila lui Domnedzeu şi cu ajutoriulu fiiulu şi cu săvârşitul duhului sfîntu Eu Tordaşu Mihaiu alesu Piscopul Româniloru în Ardealu şi cu Herce Stefan propeveduitoriulu Evanghiliei lu Hs. în oraşul Căvăranu Sebeşului, Zacan Efrem dascălul de dăscălie a Sebeşului, şi cu Pestişel Moisi propoveduitoriul Evangheliei în oraşul Logojului, şi cu Arhirie protopopul varmighiei Henedoarei ţinum întruna pentru jelanie scripturei sfinte că vădzu cum toate limbile au şi înflurescu întru cuvintele slăvite alui domnedzeu numai noi Romanii pre limbă nu avem pentru aceaia cu mare uîncă scoasem den limba jidovească, şi grecească şi sărbească pre limba românească, 4 cărţi ale lui Moisi prorocul şi patru cărţi ce se cheamă ţrstva şi alţi proroci câţiva şi dăruim voao fraţilor Rumâni şi cetiţi şi nu judecaţi necetindu înainte…”
1584 Febr. 2Călătorul italian G.P. Campani despre situaţia catolicilor din Banat: „Azi au fost trimişi doi nobili români din Lugoj şi Caransebeş, provincie românească, spre a cere un preot pentru părţile acelela… A venit azi din Timişoara un altul… Am primit o altă delegaţie de la Lugoj şi Caransebeş. Au venit şi ei cu o trăsură ca să ia pe unul dintre ai noştri”; aceştia solicită un preot catolic pentru zeci de sate, dar misionarii nu pot intra în vilayet sau în Banatul de Lugoj-Caransebeş decât cu o scrisoare de recomandare a principelui transilvan.
1584 Dec. 27 Paşa de Bosnia este aşteptat cu armata sa la Timişoara.
1585 Lista aşezărilor ce fac parte din sangeacurile Arad şi Lipova a vilayetului de Timişoara, din care multe (unele dispărute, altele existente şi acum). Unele fac parte din actualul judeţ Timiş.
1585 Aug. 9 Iezuitul Valentin Lado povesteşte despre misiunea sa în Banat şi despre alungarea „ereticilor” din trei oraşe, dar şi despre satele în care oficiază liturghia, botează şi cunună populaţia, după ritul catolic.
1585 Dec. - 1586 Ian. Iezuitul Valentin Lado vine şi stă o lună la Caransebeş şi Lugoj, unde readuce la catolicism mulţi oameni, alungându-l pe pastorul protestant de aici.
1587 Misionarii iezuiţi Mathias Thomany şi Ştefan Arator stau câteva luni la Timişoara, acordând asistenţă religioasă catolicilor de aici.
1588 Aug. 4 Sultanul îi acordă lui Ahmed Abdalahoglu, timariot din sangeacul de Timişoara, pentru faptele sale de arme împotriva imperialilor la Ecsed şi Satu Mare, pe lângă timarul de 3.000 akce, şi un altul, cu valoare mai mare. Pentru fapte similare, sultanul îi acordă timariotului din sangeacul de Timişoara, Mustafa Mikizolglu, pe lângă timarul său de 4.000 akce, şi un altul de 5.500 akce.
1589 Mai vechile pretenţii ale beilerbeiului de Timişoara asupra Banatului de Lugoj-Caransebeş sunt reactualizate în acest an, aşa încât principele transilvan trimite o solie, condusă de Nicolae Gavay, spre a reaminti faptul că însuşi sultanul Soliman I a acordat principilor transilvani acest banat.
1590-1591 Registrul de solde al garnizoanelor otomane din cetăţile vilayetului de Timişoara consemnează, în detaliu, cetăţile, numărul total şi defalcarea pe categorii de oaste. La Timişoara sunt 97 ulufegii (călăreţi) împărţiţi în 10 ode (cea mai mică unitate militară otomană, formată din 7-10 luptători), 119 azapi şi reişi (pedestraşi), 40 martologi (creştini înrolaţi ca trupe auxiliare şi de apărare a unei cetăţi; dintre numele acestora le amintim pe cele ale lui Ioan Vancea, Pavel Mihăilă, Stoia Dimitrie), 4 muteferika (funcţionari militari), apoi mustafâzi (ieniceri ) şi topcii (tunari); în total la Timişoara sunt 258 oşteni. La Făget sunt 94 oameni, împărţiţi în ulufegii (două trupe comandate de 2 agale), apoi azapi, reişi şi un agă de tunari. La Bocşa sunt 63 apărători, doar ulufegii şi martologi. La Gyula sunt 709 oşteni (276 ulufegii, 14o mustafâzi, 106 azapi, 74 martologi, apoi muteferika, un agă de tunari şi un portar al cetăţii). La Erdohegy (Pădureni-Arad) sunt 260 luptători (38 mustafâzi, 27 martologi, muteferika şi un agă de tunari). La Bekes sunt 238 oameni (122 ulufegii, 36 ieniceri, 38 azapi, 29 martologi). La Szarvas sunt 195 apărători (127 ulufegii, 34 azapi şi reişi, 20 martologi, 3 tunari şi muteferika). La Arad sunt doar 34 apărători (20 ieniceri, 10 tunari şi 4 comandanţi). La Lipova există o garnizoană importantă formată din 299 oameni (58 ulufegii şi 3 genişti, 121 azapi, 43 martologi şi un kapudan - comandant al flotileri mureşene). La Vărădia de Mureş sunt doar 58 oameni. La Şiria sunt doar 37 luptători. La Ineu garnizoana numără 331 luptători (185 ulufegii, 88 azapi, 50 martologi, muteferika restul). La Butin sunt 29 martologi. La Cenad sunt 74 oameni (44 ulufegii, 28 martologi şi 2 agale). La Mizaki sunt doar 42 oameni (21 azapi, 18 martologi plus 2 agale). La Vârşeţ sunt 23 martologi. La Dandabad există 21 apărători. Iată aşadar o privire completă asupra efectivului de pace al acestor cetăţi. Numărul apărătorilor variază şi în funcţie de conflictele ce există aici într-o anumită perioadă.
1591 Veniturile vilayetului de Timişoara se ridică la suma de 10.812.449 akce, care sunt cheltuite pentru solde (6.2711.931 akce) şi altele (1.248.089 akce), rezultând un profit net de 3.292.429 akce.
1591 Mart. În centrul Europei se ştie de dorinţa beilerbeiului timişorean de a ocupa restul Banatului, dar şi de plata de 500 mărci de argint pe care îi plăteşte principele transilvan spre a potoli pretenţiile acestuia.
1593 Solul francez Jaques A. de Thou scrie că paşa de Timişoara (Kirli Hasan, n.n.) îl înscăunează domn al ţării Româneşti pe Mihai Viteazu.
1593 Sept.-Oct. Marele vizir, cu trupe timişorene, atacă şi cucereşte cetăţile Veszprem şi Palota din Ungaria, după care se retrage la Buda, inclusiv beilerbeiul de Timişoara, deşi austriecii îşi încep contraofensiva.
1593-1606Războiul dintre otomani şi imperiali, declanşat de „Liga Sfântă”, la care vor participa şi cele trei ţări române, dar şi trupele vilayetului de Timişoara.
1594 Febr.-Iun. Răscoala românilor şi sârbilor din Banat împotriva dominaţiei otomane, cu notabile succese locale şi înfrângeri repetate ale beilerbeiului de Timişoara.
1594 Mai Vizita secretă a lui Mihai Vaida în tabăra răsculaţilor bănăţeni, îndemnându-i la rezistenţă.
1594 Mai-Iun. Trupe imperiale asediază cetăţi din Ungaria, trupe otomane (inclusiv timişorene), conduse de marele vizir, contraatacă.
1594 Sept.-Oct. Atacuri şi cuceriri otomane în Ungaria, cu participareabeilerbeiului de Timişoara. În 22 octombrie se declanşează revolta celor trei ţări Române. O relatare engleză spune că„…prinţul Transilvaniei şi-a adunat forţele şi a intrat în paşalâcul Timişoarei, unde a trecut toate garnizoanele turceşti prin foc şi sabie şi l-a urmărit pe Hasan paşa până la porţile cetăţii Timişoara”.
1594 Nov. Trupe transilvane îşi stabilesc cartierul general la Lugoj şi cuceresc fortificaţiile cu garnizoane otomane din estul şi nordul vilaietului. Moise Szekely asediază şi cucereşte Făgetul.
1594 Dec. În zona Lugojului, Mihnea Turcitul, venit în sprijinul otomanilor, este învins de către trupele transilvane.
1594-1595 iarna Tătarii iernează în vilayet, dar fac stricăciuni atât de mari, încât beilerbeiul spânzură câţiva, iar hanul, supărat, ordonă plecarea tătarilor de aici.
1594-1595 Un cutremur triplu afectează toate zonele carpatine şi dunărene, inclusiv Banatul.
1595 Ian. Tătarii, plecaţi din Banat, sunt învinşi de fraţii Buzeşti şi revin la Timişoara.
1595 Mart. Se constată o lipsă de provizii în vilayet, dar şi sosirea unor forţe militare otomane.
1595 Apr.-MaiSe fac pregătiri militare şi schimburi de solii între părţile beligerante.
1595 Iun.-Iul. Campania transilvană asupra vilayetului de Timişoara şi cucerirea cetăţilor timişene Cenad şi Făget.
1595 Vara Beilerbeiul de Timişoara participă la apărarea cetăţii Esztergom, este schimbat, iar noul paşă merge cu trupele sale la Hatvan.
1595 Vara Contingente bănăţene conduse de banul de Lugoj-Caransebeş, Gheorghe Palatici, participă la acţiunile militare ale lui Mihai Viteazu, apoi se întorc acasă. Banul este solul lui Mihai la Ştefan Iosica (alt bănăţean), cancelarul principatului. Banul şi banderiul său se întorc în octombrie în Muntenia şi luptă din nou alături de Mihai.
1595 Aug. 13-14 Gheorghe Borbely, banul de Lugoj şi Caransebeş, înfrânge armata beilerbeiului de Timişoara (venit să recucerească cetatea) la Făget. Cad prizonieri 8.000 otomani şi beii Lipovei şi Ineului. Transilvănenii atacă şi cuceresc apoi Lipova, iar restul cetăţilor mureşene – inclusiv Cenadul – sunt părăsite de otomani.
1595 Sept. Asedierea cetăţii Timişoara de către principele Sigismund Bathory; la sosirea unor trupe otomane, transilvănenii se retrag.
1595 Dec. 6 Filippo Pigafetta, sol italian ajuns în zonă şi participant la asediu, descrie astfel cetatea Timişoara: „Timişoara este un oraş mic în afară de orice închipuire pentru că nu are de jur împrejur mai mult decât o jumătate de milă. Timişoara este închisă de un zid de pământ şi lemn după obiceiul acestei ţări şi din această parte are mlaştini nespus de mari şi smârcuri, şi şanţuri, şi ape foarte are de jur împrejur mai mult de o jumătate de milă: este încercuit de râul Timiş (Timişul mic, azi Bega, n.n.)… de la care îşi ia numele. Var înseamnă oraş sau cetate şi Timiş fiind râul, este ca şi când ar vrea să spună cetatea Timişului… Jumătate din Timişoara este închisă de un zid de pământ adâncit, astfel că din cauza depărtării nu poate fi bătută cu artileria. Cealaltă jumătate este întărită cu zidărie de cărămidă, după sistemul vechi al balistelor. Inlăuntru se întinde o tranşee modernă, lungă de 150 de paşi (pasul florentin are 1,67 m n.n.) şi largă şi adâncă de cel puţin 3 paşi, socotind pasul la şase picioare şi la mijloc un turnuleţ ce slujeşte de baterie pentru a apăra acea aşezare, care are şanţul de apărare format din acelaşi râu Timiş…”.
1596 Mart. 4 Banul Gheorghe Borbely atacă, cu 2.000 ostaşi, un convoi otoman plecat spre Istanbul, dar aflat încă pe teritoriul Banatului, şi capturează comorile beilerbeiului de Timişoara (150.000 scuzi în 13 căruţe), iar fostul beilerbei este ucis în luptă; au mai fost eliberate şi 160 femei destinate haremurilor.
1596 Apr.-Mai Trupele otomane de la Timişoara asediază cetatea Lipova.
1596 Iun. Tătarii sunt la Cenad, de unde întreprind acţiuni împotriva principelui, aflat la asediul cetăţii Timişoara.
1596 Iun. 11-24 Principele transilvan începe un nou asediu, şi acesta nereuşit, al cetăţii Timişoara. La început creştinii reuşesc să umple o parte a albiei Timişului cu pământ spre a se apropia de ziduri, dar garnizoana otomană bombardează şi asaltul eşuează. Cu acest prilej otomanii folosesc ţiţei şi dau foc lucrărilor, la fel cum procedaseră creştinii asediaţi aici în 1552.
1596 Sept.-Oct. Campania sultanală asupra cetăţii Eger, la care participă şi beilerbieul de Timişoara, timp în care cancelarul transilvan cu oşti princiare şi bănăţene vine spre Lipova şi Timişoara, pe care le asediază fără succes.
1597 Mai 24 Principele donează districtul Margina cu 43 sate şi districtul Mănăştiur cu 31 de sate lui Stefan Turcu (Török). La punerea în posesie asistă Ioan Câmpu, ofiţer din Făget, castelanul Ştefan Bekeş şi Micu Iancu, fost castelan.
1597 Vara Hanul şi oastea tătară se află în preajma Timişoarei, ca sprijin împotriva transilvănenilor.
1597 Sept. Oşti transilvane, conduse de cancelarul Ştefan Iosica, vin în Banat.
1597 Oct. 17 - Nov. 27 Transilvănenii asediază cetatea Timişoara, dar se retrag fără să o cucerească.
1598 Ian. Se desfăşoară o luptă transilvano-otomană sub zidurile Timişoarei. Corpul de oaste munteană, venit în ajutorul principelui transilvan, este cantonat la Lugoj.
1598 Mai O solie transilvană pleacă la hanul tătar, căruia îi cere să intervină la sultan pentru ca vilayetul Timişoarei să fie dat integral Transilvaniei.
1598 Vara Beiul Suleiman din Timişoara asediază Cenadul, dar este silit să se retragă la intervenţia trupelor transilvane.
1598 Iun. 13 Andrei Bârcianu (Barchay) raportează din Lugoj despre mişcările otomanilor din Banat.
1598 Iun. 27 Otomanii atacă Lugojul, dar sunt respinşi de apărători, care fac multe capturi.
1598 Iul. 4 Altă luptă la Lugoj, despre care banul Andrei Bârcianu spune textual: „Azi în zori de zi ne-am luptat, până la ceasurile unsprezece am adus 250 de capete, o sută vii; dar jumătate din ostaşi sunt încă în urmărire, împreună cu mulţi ţărani…”
1598 Aug. Marele vizir şi trupele sale străbat vestul Banatului până la Cenad (2-5 septembrie). Un cronicar otoman descrie astfel momentul: „…duşmanii din sus numitul Cenad, când au văzut cât sunt de înconjuraţi de o astfel de oaste nenumărată, în noaptea aceea, ieşind din cetate, s-au grăbit să fugă şi împrăştiindu-se… au lăsat cetatea goală. Oastea islamică, în special cea tătărească,urmărindu-i şi vânându-i… i-a făcut prizonieri. În ziua aceea au fost măcelăriţi în faţa cortului lui Satârgi paşa 150 de duşmani prinşi. Sangeacbeilâcul de Cenad a fost acordat lui Sajşaki Ibrahim bei…” Trupele otomane cuceresc apoi Aradul, după care pleacă spre Oradea. Principele Sigismund Bathory îi răsplăteşte pe Mihail, Ioan, Nicolae şi George Vaida din Lugoj pentru serviciile militare cu posesiunile Kaperlo, Pogăneşti şi Făget.
1599 Marele vizir Ibrahim paşa a creat corpuri mixte (otomane şi creştine), dar şi miliţii creştine ce au luptat împotriva haiducilor ce prădau tot ce întâlneau în cale şi conturbau viaţa socială avilayetului deTimişoara. În acest fel, supuşii se simţeau apăraţi. Trupe otomane şi tătare se adună în vestul Banatului, apoi – pe 3 iunie – atacă şi pradă Lugojul şi Caransebeşul.
1599 Vara Comandantul otoman se întoarce de la Buda la Timişoara, unde află că austriecii au contraatacat şi se întoarce înapoi.
1599 Nov. Trupele Banatului de Lugoj-Caransebeş nu vor să ajungă la Şelimbăr în ajutorul lui Andrei Bathory, înfrânt de Mihai Viteazu.
1599 Nov. 20 Beilebeiul de Timişoara îl felicită pe domnul muntean pentru cucerirea Transilvaniei.Cei doi soli sunt răsplăţiţi pe loc cu 3.000 taleri.
1599 Dec. Mihai Viteazu se pregăteşte să lupte împotriva otomanilor în Banat şi să cucerească, la anul, cetatea Timişoara. Titlul său pentru Banat este eiusdem Cis Transilvaniam partiumque eidem subiectorum fines exercitus generalis Capitaneus (căpitan general al armatelor din părţile transilvane de peste munţi). Andrei Bârcianu, banul de Lugoj-Caransebeş, este un sprijinitor activ al domnului muntean.
1600 Ian. 1 Mihai Viteazu îi donează credinciosului său George Borţun din Caransebeş satul Sărăzani, ce ţine de cetatea Jdioara, şi se află lângă satul Bujor (Tr. Vuia). Borţun va fi unul dintre locţiitorii domnului în Transilvania, în momentul plecării acestuia spre Moldova. La întoarcere ( 11 august), Mihai îi donează o casă în Caransebeş.
1600 Iarna În proiectul tratatului cu împăratul, Mihai Viteazu cere: „…cetăţile de pre margini ce se vor slobozi dăn mâna păgânilor spre Domnia Lui: Timişoara, Felnacul, Cenadul, Beşcherecul (Zrenjanin, n.n.),Panciova, Berinul, cu toate ţinuturile câte sunt pân la Dunăre, să fie moşie, fir pre fir, şi pre feate”.
1600 Febr. 11 Trupele lui Baba Novac vin de la Lipova şi atacă oraşul Timişoara şi mahalalele sale, arzând, prădând şi luând prizonieri. Işi continuă campania ocupând 4 castele şi ajunge până la Panciova.
1600 Febr. 18 Mihai Viteazu îi răsplăteşte pe fraţii Ciocăneşti pentru meritele lor militare, ridicându-i la statutul de nobili şi descrie blazonul lor.
1600 Febr. 22 O solie otomană, cu steagurile de domnie pentru Mihai, este la Timişoara şi se îndreaptă spre Alba Iulia.
1600 Apr. Baba Novac asediază cetatea Jdioara, apărată de bănăţeanul Nicolae de Harmadia, unul dintre puţinii rămaşi credincioşi familiei Bathory, apoi pleacă cu domnul în Moldova.
1600 Mai Beilerbeiul de Timişoara este însărcinat să poarte tratativele de pace cu domnul român. Pe 2 iulie, el este primit de domn la Iaşi. Imediat după întoarcere, domnul vrea să porneasscă împotriva Timişoarei. Iată vorbele sale din 2 iunie:„…dacă domnii mei nu ar fi zăbovit atât, cu ajutorul lui Dumnezeu, până acum aş fi ocupat şi cucerit, fără măcar o ghiulea de tun, Timişoara, Gyula şi Beşcherecul, căci aşa mi-a arătat mie cel de Sus”.
1600 Vara-toamna Mihai îl aşteaptă pe Basta ca să-şi împlineascăplanurile, dar situaţia se schimbă prin lupta de la Mirăslău. În Muntenia, polonii îl pun guvernator pe bănăţeanul Ladilau Becheş, pentru puţin timp însă.
1601 Mart. Se ştie că soţia şi fiul lui Mihai, împreună cu alte 5 persoane importante, fiind prizonierii lui Basta, vor fi trimişi la Timişoara.
1601 Mart. 18 Beilerbeiul de Timişoara vine la Gyula, dar este bătut de transilvăneni.
1601 Mai 9 Principele Sigismund Bathory îi donează lui Ioan Vlad din Lugoj satele Drinova şi Stoiceşti din Timiş.
1601 Mai 23 Acelaşi principe îi donează lui Andrei Bârcianu, banul de Lugoj şi Caransebeş, oraşul şi castelul Lugoj şi satele Oloşag, Mikefalwa, Lugojel, Visag, Sacoşu Mare, Sinersig, Hodoş, Boldur, Sâlha, Biniş, Valea Lungă şi Serked, ce ţin de castelul Lugoj.
1601 Iun. Beilerbeiul de Timişoara îi cere lui Sigismund Bathory Lugojul, Lipova şi Ineul, în schimbul unui ajutor militar.
1601 Vara Ştiri şi scrisori false despre presupuse tratative între MihaiViteazu şi Ibrahim, beilerbeiul de Timişoara. În septembrie, atunci când beilerbeiul află de moartea domnului român, trimite 12.000 oameni la pradă în Ungaria.
1602 Mart. 23 La introducerea în posesie a moşiilor primite anul trecut de Andrei Bârcianu se află ca martori vecinii nobili Paul Kereszteşi din Româneşti, Gheorghe Zolati din Coştei, lugojenii: Ştefan Petru şi Balthasar Sebessi, Matia Maghiar, Toma Pişchi, Mladin Pizdrinesi, Nicolae de Bozvar, Ladislau Dogan din Dragomireşti, Ioan Gala, Martin Benţa şi Vlasiu Căliman din Armadia etc.
1602 Mai 24 Donaţie a principelui către George Borţun (Pitar) din Caransebeş pentru posesiunea Silagiu din Timiş.
1602 Iun. 7 Sigismund Bathory îl înnobilează fără blazon pe Nicolae Iuga din Făget, vicecrainic şi familiar al lui Nicolae Vaida din Caransebeş. Din aceeaşi diplomă mai aflăm despre prima atestare a Făgetului ca târg, dar şi numele a doi vecini ai noului nobil, Opra Iuga şi Ştefan Alman.
1602 Vara Bektaş, beilerbeiul de Timişoara, cu ajutorul oştirii anatoliene, porneşte pe Valea Mureşului împotriva lui Basta. Pe 7 august cucereşte cetatea Lugojului, apoi se îndreaptă spre Făget, combinând atacul cu tătarii care distrug semănăturile şi fortificaţiile din zonă. Trece apoi în Transilvania, dar este învins de Basta şi se reîntoarce la Timişoara. La Timişoara se afla şi Moise Secuiul, pe care beilerbeiul timişorean îl vrea domn în ţara Românească.
1602 Aug. 7 Din Lugoj, judele Petru Görög îi scrie lui Basta despre concentrarea de oşti otomane la Timişoara.
1602 Dec. Bektaş beilerbeiul, cu 500 pedestraşi şi 250 călăreţi, plus 20 tunuri, începe asediul Făgetului, apărat de castelanii Balas şi Cândea, dar şi de soţia lui Ştefan Becheş. Primii doi sunt ucişi, cetatea cade, iar viteaza femeie este luată prizonieră, însă reuşeste să scape. Marele vizir Yemşci Hasan paşa îi scrie sultanului „…dacă ţara Transilvaniei va intra în mâna austriecilor, atunci să ne ferească Allah, nu ne vor mai rămâne nici Timişoara, nici ţara Românească şi nici Moldova”. Sigismund Bathory, învins, fuge prin Moldova şi Muntenia la Timişoara, apoi la Belgrad, unde se întâlneşte cu marele vizir.
1603 Apr.-Aug. Beilerbeiul de Timişoara, cu Moise Secuiul, trec prin Lipova, apoi prin Deva spre Alba Iulia, dar sunt învinşi la Zărneşti pe 17 iulie; Moise este ucis, iar beilerbeiul scapă la Timişoara doar cu 3 cai.
1603 Iul. Cetatea Lugojului este cucerită prin trădare de către domnul muntean Radu Vodă, iar comandantul ei („Eösi Petru”) este ucis.
1603 Oct. Basta şi armata imperială asediază Timişoara cu ajutor muntean, dar fără succes.
1603 Nov.-Dec. Turcii şi tătarii, circa 12.000, sunt la Timişoara, dar aici bântuie ciuma.
1604 Are loc lupta de la Balinţ dintre otomani, aliaţi cu Ştefan Bocskay şi Gabriel Bethlen, şi imperiali, pierdută de primii; beilerbeiul scapă doar în cămaşă, iar Bethlen, înotând în Timiş, îşi uită dolmanul în care erau scrisori în sprijinul lui Bocskay.
1604 Apr. Beilerbeiul de Timişoara îl ajută pe Stefan Bocskay să ocupe tronul transilvan. Tot atunci este înlăturat de la vilayet şi ucis.
1604 Mai Beilerbeiul din Timişoara vine la Lipova, o asediază, dar este silit să se retragă.
1604 Iun. 13 La Timişoara se află pretendentul la tronul muntean Ştefan, fiul lui Petru Cercel, care-i scrie lui Ioan Pribeg din Lugoj solicitându-i sprijin militar.
1604 Iun.-Iul. Circa 100.000 tătari sunt ascunşi într-o pădure de lângă Timişoara.
1605 Hasan paşa de Timişoara îi mustră pe oştenii sârbi din Lipova care au atacat cetatea Lugojului, conturbând astfel liniştea ţinutului.
1605 Iul. Hasan cu oastea sa atacă şi cuceresc Lipova şi, prin predare, Şiria.
1605 Oct. Un fost comandant de răsculaţi otomani, Deli („nebunul”) Hasan, este numit beilerbei la Timişoara, dar, încercând să plece înapoi în Anatolia, fuge la Belgrad, unde este ucis.
1606 Oct. Cetatea Făgetului este reparată de transilvăneni, care numesc aici un nou castelan, pe Martin Tõrõk, care primeşte ca posesiuni satele Coşteiul de Sus şi Higyed de lângă cetate.
1606 Mart. Beilerbeiul de Timişoara trimite 6.000 oşteni la asediul Oradiei.