1607 Iun. 28 Principele Sigismund Rákoczy donează unor oşteni sârbi din Lipova satele timişene Gelu, Vantelek şi Faluhely, pentru meritele lor militare. Beilerbeiul de Timişoara, Ali paşa Djanpulazade, pradă din proviziile cetăţii, oştile se răscoală, el fuge la Belgrad, unde este ucis.
1607 Toamna-iarna Tătarii (circa 8.000) iernează aici şi fac mari jafuri. La Timişoara vine Ştefan, fiul lui Simion Movilă, după sprijin pentru ocuparea tronului Moldovei.
1608 Noul principe transilvan, Gabriel Bathory, recunoaşte importanţa strategică a cetăţii Făgetului, aducându-şi aici trupe proprii. La Timişoara soseşte un nou pretendent muntean, Gavrilă fiul lui Mihnea.
1611 Ian. 7 Primele măsuri din „planul dacic” al principilor transilvani; principele Gabriel Bathory îl alungă pe Radu Şerban din Muntenia, unde se vrea el domn, şi îl numeşte pe Ştefan Bogdan domn al Moldovei; fapte pe care banul de Lugoj-Caransebeş le face şi apoi, printr-o solie, le spune sultanului; în vară, situaţia se inversează.
1611 Mart. 13 Gabriel Bathory conferă Lipovei importante privilegii.
1612 Vara O campanie otomană trece prin Banat spre Transilvania, unde este instalat Gabriel Bethlen. Sefer, beilerbeiul timişorean, cu munteni şi tătari, intră în Moldova, unde îl instalează domn pe Ştefan II Tomşa.
1612-1618 Misionarul iezuit Iacob Tugolino slujeşte la Timişoara.
1613 Febr. 2 Principele îi donează lui George Bosy din Lugoj trei sate în Hunedoara.
1613 Mai 14 Notarul jurat al Lugojului, Nicolae Ivul, transcrie judecata târgului Lugoj cu Stefan Micşa de Caransebeş, pentru o datorie veche de 1.000 florini pe care târgul o plătise, dar care nu a fost dată de intermediar celui cuvenit.
1613 Aug. Beilerbeiul de Timişoara şi principele transilvan sunt în cetatea Timişoarei şi vor să cucerească cetăţile vestice (Lipova, Ineu etc.). Raguzanii catolici din Timişoara cer sultanului permisiunea de a-şi ridica o biserică. Tot aici vin doi iezuiţi din Transilvania (Grigore Vasarhely şi Ştefan Szini) care predică.
1614 Febr. 14 Mustafa paşa îi scrie din Timişoara lui Petru Bethlen, ban de Lugoj şi Caransebeş, despre mişcările de trupe otomane prin Banat care pot provoca pagube sărăcimii; în aceste cazuri, banul să-l înştiinţeze ca să poată curma orice posibilă pagubă adusă locuitorilor.
1614 Sept. 1 Locuitorii din Lipova şi Arad se împotrivesc cedării cetăţilor pe seama turcilor şi cer ajutor imperial.
1616 Principele transilvan cedează otomanilor mai multe cetăţi, printre care şi Făget, Margina, Mănăştiur, pentru a-şi asigura domnia, prilej de multe divergenţe şi acţiuni diplomatice.
1616 Mart. 4 Mehmed paşa, „din mila lui Allah beilerbei al Timişoarei, comisar al cetăţilor de graniţă de dincoace de Dunăre ale prea puternicului şi neînfrântului sultan şi supraveghetor al ţărilor vecine etc. ”, îi scrie lui Petru Bethlen, ban de Lugoj şi Caransebeş, despre abuzurile vitejilor şi subaşilor din sate care fac nedreptăţi locuitorilor şi despre mijloacele de curmare a acestora.
1616 Mai Importante forţe otomane sunt concentrate la Timişoara şi Orşova şi vor să treacă prin Transilvania împotriva polonilor din Moldova.
1616 Iul. 19 Mehmed beilerbeiul se întoarce de la Lipova la Timişoara şi-i scrie banului bănăţean despre succesele sale de acolo.
1616 Aug. 31 Papa Paul al V-lea aminteşte despre catolicii timişoreni şi situaţia lor. 1619 Principele transilvan Gabriel Bethlen intră în război împotriva împăratului german; la campanii participă şi trupe din Banatul de Lugoj-Caransebeş. Călătorul otoman Ali Aini află în vilayet şase sangeacuri (Timişoara, Lipova, Cenad, Gyula, Moldova, Ineu).
1620 Principele transilvan cucereşte Viena. Paşa de Timişoara este gata oricând să-i dea ajutor în luptele împotriva habsburgilor, dar principele nu-l vrea.
1622 Cunoscutul cronicar otoman de mai târziu, Ibrahim Pecevi, este funcţionar la defterdariatul din Timişoara, fapt care-i permite să introducă în cronica sa multe informaţii destre vilayetul de Timişoara.
1624 Registrul de solde al funcţionarilor civili şi religioşi ca şi al garnizoanei otomane din Timişoara oferă informaţii extrem de interesante. Astfel la geamia mare din cetate sunt 13 clerici musulmani, la cea de-a doua geamie sunt 12 clerici, la geamia mică din cartierul Segesd sunt 10 clerici, la geamia din cartierul lui Hizr aga sunt 11 clerici, la mecetul din cartierul lui Mahmud aga sunt 6 clerici; în total sunt 51 clerici şi profesori la şcolile otomane. Funcţionarii sunt în număr de 62, lor adăugându-li-se şi 5 ceauşi. Garnizoana numără 956 luptători. Documentul îi menţionează pe fiecare nominal, cu funcţia deţinută şi cu solda zilnică cuvenită. Acelaşi defter aminteşte şi plasarea unor geamii şi meceturi (lăcaşuri islamice mici) din Timişoara în cartirele chehaiei Mahmud, agăi Hizr, Segesd şi paşei Teszvids; sunt primele denumiri otomane ale unor zone din cetate şi oraş. Tot aici sunt amintite cele 7 mecteburi (şcoli otomane inferioare) şi o medresă (şcoală medie, gimnaziu otoman).
1625 Papa Urban al VIII-lea îi dă episcopului romano-catolic de Smederevo dreptul de jurisdicţie asupra catolicilor din Banat.
1626 Beilerbeiul timişorean scrie despre pretenţiile unor nobili de a cere dări locuitorilor unor sate din vilayet.
1627 Sept. 25 Principele transilvan aminteşte despre Lugoj, Caransebeş şi Zăicani ca puncte de vamă ale Banatului creştin şi numeşte un nou vameş (tricesimator).
1628 Ian. 2 La Timişoara se află solul spaniol Diego Duque de Estrada, care pleacă la Caransebeş, unde stă o lună. Călugării franciscani recatolicizează o parte a populaţiei (nobilimii) din Banatul de Lugoj şi Caransebeş. Misionarul Bandini întocmeşte un raport asupra stărilor religioase din Banat, menţionând refuzul poporului de a accepta botezul catolic şi îndreptarea lor spre ortodocşi şi calvini.
1630 Vilayetul timişorean era împărţit acum în 5 sangeacuri (Timişoara, Lipova, Cenad, Gyula şi Moldova).În faţa porţii Azapilor din Timişoara se ridică un caravanserai, probabil primul din oraş; înainte vreme călătorii erau găzduiţi în casele locuitorilor de aici.
1631 Oct. 6 Celebrul Tetraevangheliar tipărit la Braşov în 1530 este donat bisericii ortodoxe din Lugoj, „să se ştie că pre această carte au dat Chiţău Ianăş 6 groşi/bani gheaţă şi au dat-o în oraşul Lugojului… şi cine o ar lua dela besearică să fie proclet…”
1635 Iul. 2 Fiica lui Avram Cserepes din Orăştie primeşte în posesie satele timişene Hasiaş, Sebel, Teş, Gurguria. 1636 Iezuitul Petru Sabici este preot la Timişoara, avându-l dreptajutor pe Petar Parcevici. Între anii 1648-1651 păstoreşte singur.
1635 Oct.10 Se desfăşoară lupta de la Salonta dintre otomani şi Gh. Rákoczy, pierdută de primii. Urmează o campanie a principelui pe Mureş, cu asediul Lipovei şi al altor fortificaţii.
1635 Dec. 19 Solie transilvană la beilerbeiul de Timişoara pentru reglarea problemelor legate de înlocuirea lui Rakoczy cu Ştefan Bethlen.
1636-1637 Bekir, beilerbei de Timişoara, nu ajută la stingerea revoltelor din Transilvania; este dus la Istanbul şi ucis din porunca sultanului.
1637 Dec. 17 Ismail Alabei de Timişoara îi scrie lui Sigismund Fiat din Caransebeş despre faptul că creştinii din Jebel au dus turme de porci la ghindă în pădurile dinspre Caransebeş fără să plătească taxele cuvenite şi se îndatoresză să rezolve această situaţie. Ahmed, fiul lui Mehmed, cadiu de Timişoara, adevereşte faptul că creştinul Maranko avea o dugheană în faţa marii moschei timişorene (piaţa Sf. Gheorghe de azi), moştenită de Mihail şi Ivan, ce plătesc taxa de 80 aspri şi despre catolicul Petru fiul lui Petru care plăteşte 20.000 aspri pentru cumpărarea ei.
1640 Mai 3 Cadiul de Lipova, Ramazan ben Mustafa, emite o scrisoare valabilă pe teritoriul vilayetelor Timişoara, Buda, Bosnia şi Kanizsa, pe seama misionarilor catolici, spre a fi feriţi de complicaţii: „…nici ei, nici animalele şi nici averile lor să nu fie atacate şi să-şi urmeze drumul dintr-un loc într-altul în pace fără să mai strige la ei: sunteţi călugări, daţi-ne bacşişuri…”
1640 Mai-Iun. Ahmed aga scrie despre convorbirile sale cu solul transilvan Stefan Szalanczi. Ali, alaibei de Cenad, colonizează mai multe sate pustiite din sangeacul său, oferind avantaje economice celor ce se vor stabili aici.
1642 Apr.-ToamnaBeilerbeiul de Timişoara participă, împreună cu sultanul, la campania de la Marea Azov.
1642 Nov. 20 Beilerbeiul de Buda către principele transilvan despre raportul beilerbeiului de Timişoara privitor la repetatele încălcări de hotare ale vilayetului din partea transilvănenilor. Schimb repetat de scrisori între catolicii din Radna şi beilerbeiul, cadiul şi alţi funcţionari timişoreni, privitor la ridicarea unei biserici.
1643 Hotărâre a divanului din Timişoara cu privire la cererile locuitorilor din Radna asupra contribuţiei plătite de aceştia.
1644 La cererea vlădicii ortodoxe, misionarii iezuiţi sunt expulzaţi din Caraşova şi împrejurimi şi sunt intemniţaţi la Deta, Vârşeţ şi Timişoara, ca fiind agenţi imperiali habsburgici.
1645 Aug. 15 Principele Gheorghe Rakoczy acordă o diplomă de înnobilare cu blazon pentru credincioşii săi lugojeni, remarcaţi în multe campanii militare: Radu Olos conducător, Giucoane şi Giura Raţ, Ioan Borghici, Gheorghe Varga timişoreanul, Gheorghe Szöcs, Giura Bosniacul, Roman Românul, Nicolae Deac, Florea Raţ, Mihai Boşneac, Petru Raţ, Nicolae şi Moise Palici, Radivoi şi Mihail Raţ, Iovan Raţ, Petru Horvat, Gheorghe şi Stoian Horvat, Mihail Sebessi, Mihail Radovan, Preda Olah, Iovan Românu, Micu Breazovan, Ioan Serb, Gheorghe Vaida, Matia Horvat, Giura Boşneag, Giura Dunai, Ilie Olaszi, Ioan Flora, Achim Petcu, Petru Horvat alias Boşneac, Martin Szöcs, Paul Grigore Petru şi Gheorghe Molnar, Andrei Ivuţ alias Coştei, Martin Mihnea alias Coştei, Gruia Raţ, Giura Curea, Nicolae Ion, Ştefan Rada, Marcu Branicevici, Maxim Saradi, Sava Modosi alias Raţ, Bogdan Raţ, Iovan Sremeţ, Martin Mârzei, Nicolae Raţ, Marcu Dentei, Radu Bânda, Marcu Pap alias Raţ.
1647 Ştefan Fogaraşi, pastor reformat din Lugoj, traduce în româneşte un catehism, sub protecţia lui Acaţiu Bârcianu, banul de Lugoj şi Caransebeş.
1648 Nov. 22 Principele Gheorghe Rákoczy îl trimite ca sol la beilerbeiul de Timişoara pe Adam Rácz, spre a trata probele de interes comun.