• PRO CULTURA - 10 ANI

    Ultima actualizare: Administrator CJT, în data de 20.03.2013

     


    PRO CULTURA - 10 ANI

     

    Coordonator: Răzvan Hrenoschi
    Colaborator: Alina Mafa

    Lucrare publicată cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Timiş, prin Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş.
     

    Editura Eurostampa
    Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, cod. 184.

    Timişoara, Bd. Revoluţia din 1989, nr. 26
    Tel. /fax: 0256-204 816
    E-mail: edituraeurostampa@gmail. com
    www. eurostampa. ro
    Tiparul executat la Eurostampa
    Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
    POPA Adela
    Procultura Timisiensis: 2001-2011 / Adela Popa - Timişoara: Eurostampa 2011
    ISBN 978-606-569-319-7008(498):929

     

    Premii destinate oamenilor de cultură,
    care aduc faimă acestei regiuni şi cu care ne mândrim

              Situat la confluenţa a trei ţări, judeţul Timiş este zona de interferenţă a mai multor etnii, culturi, obiceiuri, un spaţiu al toleranţei şi multiculturalităţii.
              Este considerat un centru economic atractiv al României şi un important şi credibil partener de afaceri şi cooperare regională pentru întreaga lume. Dar mai presus de toate acestea, beneficiază de o zestre culturală bogată, construită de-a lungul veacurilor.
             
    Cu toţii suntem mândri de frumuseţea acestei regiuni, de potenţialul economic, industrial, dar mai ales cultural.
             
    Continuitatea activităţilor culturale este reliefată de funcţionarea în bune condiţii a instituţiilor culturale, dar şi de multitudinea de evenimente, festivaluri, expoziţii, lansări de carte, care-i strâng laolaltă pe toţi cei interesaţi de tradiţia şi valorile specifice Timişului şi Banatului în general.
             
    În urmă cu 10 ani, instituţia administraţiei judeţene a iniţiat decernarea unor premii destinate oamenilor de cultură: muzicieni, artişti plastici, actori, scriitori,care aduc faimă acestei regiuni şi cu care cu toţii de mândrim.
             
    Am numit aceste premii PRO CULTURA TIMISIENSIS.
             
    Astfel, din 2001, an de an, în preajma sărbătorilor Crăciunului avem onoarea şi deosebita bucurie de a premia valorile noastre timişene. Este un gest de respect şi de admiraţie, care uneori a fost poate doar simbolic, dar care pentru noi, dar şi pentru comunitatea locală a avut o însemnătate aparte.
             
    În 2011 suntem într-un moment de bilanţ. Se împlineşte un deceniu de când acordăm aceste distincţii celor mai apreciaţi oameni de cultură din Timiş, care, datorită creaţiilor lor, reuşesc să ne umple minţile şi sufletele cu optimism, bucurie şi încredere.
             
    Totodată, din 2005 decernăm şi premiile PRO CULTURA CERTITUDINI – care se adresează tinerilor oameni de cultură din judeţul nostru.

    Constantin OSTAFICIUC
    Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş

    Premiul „Pro Cultura“ şi valorile locale

              Iată-ne ajunşi la prima aniversare rotundă, cea de 10 ani, a Premiului nostru.
             
    Premiul Pro Cultura a adus în conul atenţiei publice, credem şi afirmăm, valori de necontestat ale comunităţii noastre. Au fost premiaţi, şi – suntem siguri – vor fi în continuare, artişti şi creatori, cercetători, oameni de litere, educatori, feţe bisericeşti, conducători de instituţii – personalităţi care fac această societate locală să funcţioneze bine, ca să ne putem simţi aici acasă, să găsim în jurul nostru valori şi motive pentru a ne lega, spiritual şi psihic, de acest colţ de ţară.
             
    Un mare scriitor al secuilor, Tamási Áron, afirma în perioada interbelică, cea a marilor emigrări de peste Ocean, că „suntem pe această lume pentru a ne simţi undeva acasă“. Acest acasă, acest termen cu atâtea interpretări şi conotaţii, ne poate conduce în sfere filozofice, la dileme legate de „a avea“ şi „a fi“ – am avea extrem de multe de spus dacă am deschide un astfel de culoar al reflexiilor. În plan politic, nu este de mirare că dictatorii, de oriunde ar fi, îşi consolidează puterea (şi) prin demersuri de anihilare a legăturilor naturale între cetăţean şi mediul său, de valorizare a specificului local, prin negarea, chiar înlăturarea unor elemente care-l pot scoate pe om din rutina unor clişee generale impuse.
             
    Nu relativizez naţiunea, apartenenţa naţională este definitorie pentru noi toţi. Doar că naţiunea trebuie clădită pe aceste valori locale. Universalul Eminescu este şi el, într-o anume colectivitate, un om al locului, orice geniu naţional s-a simţit undeva acasă. Cei din Ipoteşti ar putea spune multe în acest sens. Orice colectivitate locală trebuie să-şi găsească valorile locale specifice, funcţionarea puterii poate accelera sau încetini acest demers. Decizia în materie a CJT este întruchipată prin acest Premiu.
             
    La cumpăna acestui deceniu, se întrezăresc două întrebări cu privire la Premiul Pro Cultura.
             
    Premiul este al nostru, al timişenilor?
             
    Chiar dacă suntem convinşi de necesitatea acestui Premiu, întrebarea este perfect motivată. Am reuşit, oare, să asigurăm valorilor noastre locale certe acea atenţie publică care motivează în contextul relaţiei central-local o reconsiderare a localului, un plus de atenţie privind fenomenele şi creativitatea locală? Există indicii clare în acest sens? Aş dori să răspund afirmativ – dar nu pot. Mass-media noastră este astfel structurată, mai degrabă mental şi mai puţin instituţional, că atenţia privind localul este pendinte de elemente de senzaţie şi, mă întreb, ce poate fi spectaculos în faptul că o autoritate publică decide să contribuie la construcţia societăţii locale prin instituirea unui premiu? Este ceva normal – CJT a ales, acum zece ani, calea cea mai normală. Nu pentru a atrage atenţia cuiva, nu pentru că face ceva neobişnuit, ci pentru că a înţeles şi şi-a adjudecat un adevăr. Consider deci, că pentru a fi recunoscut Premiul nostru la adevărata sa valoare, avem nevoie de o mai mare deschidere din partea celor care tematizează, pe plan naţional, discursul public.
             
    A doua întrebare ce se impune este legată de valorile locale: au fost premiaţi cei mai valoroşi reprezentanţi ai Timişului, sau au existat omisiuni, sunt absenţe notabile de pe lista celor premiaţi? Un prim răspuns ar putea fi unul relativizant: cum arată o listă a premianţilor Nobel pentru literatură fără un Anton Cehov, un Franz Kafka sau Mark Twain?... Adevăratul răspuns la această dilemă poate fi dat de cei care sunt observatori atenţi ai vieţii locale, cei care „văd“ sensul unui astfel de Premiu. Volumul de faţă constituie, sub acest aspect, un motiv şi o şansă de a pune în balanţa timpului judecata celor care an de an se îngrijesc să existe Premiul Pro Cultura.
             
    Le doresc, recunosc: în interesul nostru, surse şi resurse interne şi instituţionale pentru a persevera în demersul lor nobil.

    Timişoara, Adventul 2011.
    Bodó Barna

    Despre „C. V. “-ul premiului Pro Cultura

              Sunt mai bine de zece ani, dar nu mai mult de unsprezece, de când am înţeles din spusele a doi bărbaţi serioşi, că s-a conturat ideea unui trofeu, premiu, medalie sau ceva de felul acesta, care să recompenseze performanţele în cultură a concetăţenilor noştri.
             
    A trecut destul de multă vreme de atunci şi poate memoria-mi a estompat unele nuanţe sau le-a întărit pe altele – humanum est –; m-am trezit aşadar între domnii Bodo Barna şi Răzvan Hrenoschi într-un fel de dialog (iar eu luam notiţe) presupun că nu a fost acesta primul „brain storming“ -“să fie pentru cultură“, „să nu fie la concurenţă alte premii“.
             
    Cum să alegi între un tânăr pianist fenomenal şi un scriitor a cărui operă s-a tradus într-o mulţime de limbi? Cum să măsori performanţa? Cu ceasul? Cu metrul? Sau kilogramul? Că’ nu-i sport; aici nu-i vorba de cine sare mai departe, cine fuge mai repede, sau cine-l trânteşte pe celălalt şi aşa mai departe.
             
    Presupun că toate acestea erau deja puse în ecuaţie, iar acum, distinşii domni entuziasmaţi încercau să-mi transmită aşteptările lor faţă de obiectul pe care urma să-l născocesc. Au fost mai multe faze până am precizat simbolurile cu care vom exprima cultura şi arta, -„să nu fie prea uzitate, să nu fie banale sau aparţinând altei epoci; medalia să nu fie încărcată, să fie simplă dar nu simplistă, să fie de bun gust, pentru că va ajunge în mâinile unor oameni educaţi …“
             
    Fiecare acest „să fie“ a însemnat nenumărate schiţe şi apoi susţinerea acestora până când s-a căzut de acord: Asta va fi !
             
    A mai apărut totuşi o chestiune: Sunt două tipuri fundamentale de performanţe în cultură. Unele pot fi atinse la vârste fragede cu inspiraţie şi noroc sau precocitate, sau altele doar după acumulări şi stăruinţe îndelungate într-o întreagă carieră.
            
    Trebuie diferenţiate medaliile, să fie cu acelaşi revers dar simbolul de pe avers să departajeze speranţele de certitudini. Vă propun aici un mic exerciţiu rugându-vă să vă imaginaţi bucuria celor care vor acorda speranţei de astăzimedalia care confirmă o carieră strălucită, atunci când trofeul nostru va avea şi el vârsta potrivită.
    Poate că în mulţimea de desene s-a ascuns vreo variantă mai bună, dar n-am ştiut eu s-o aduc la suprafaţă. Dar acesta este gustul îndoielilor de la încheierea fiecărei lucrări, fie ea medalie, portret, sau monument.
             
    Acum, după ce au fost acordate zece ani la rând premiile, mă gândesc la inspiraţia celor care au plămădit premiul: Se zice că lucrurile importante trebuiesc începute la data de întâi, sau într-o zi de luni. Acest trofeu s-a născut în 2001; ce uşor le va fi să numere, cei care-i vor sărbători centenarul, bicentenarul …
             
    Dar lăsând şăgălnicia, cu riscul de a deveni patetici, vă rog, stimaţi cititori ai acestor rânduri, să vă închipuiţi cum ar arăta o casă în care ar locui numai cei care la intrare ar trebui să se legitimeze cu medalia noastră, ori cum ar fi să trăieşti într-un oraş a cărui poartă se deschide numai pentru cei care au această cheie.

    Luigi St. Varga

    Premiile Pro Cultura Timisiensis

              Lucrarea aceasta s-a dorit tipărită până la acordarea premiilor Pro Cultura din acest an. Din motive independente de voinţa noastră, nici această fază nu este completă. Suntem nevoiţi, cu scuzele de rigoare faţă de cei care nu apar, să o tipărim aşa, urmând ca la ediţia prilejuită de împlinirea a 15 ani de premii Pro Cultura să includem şi CV-urile celor care lipsesc.
             
    Din comisia de selectare au făcut parte personalităţi ale culturii timişene, faţă de care ne exprimăm respectul şi a căror enumerare ar fi inutilă, ei aflându-se printre primii care au fost distinşi cu premiul Pro Cultura.
             
    În spatele acestor premii se află bucurii şi neîmpliniri, mai multe bucurii, o muncă asiduă demnă de această cauză, care îţi lasă un gust amar al neîmplinirii plenare. Lucian Blaga spunea că „în imensitatea unui univers ostil sau indiferent, singura soluţie pentru om este de a rezista fricii de abis şi de a ridica pietre pe calea împlinirii sale umane“.


    Răzvan Hrenoschi
    Referent Comisie Cultură

    Premiile PRO Cultura la aniversare

              Judeţul Timiş are deja o tradiţie de câţiva ani în a-şi promova valorile din toate domeniile artistice. Consiliul Judeţean Timiş, prin Comisia pentru Cultură, Învăţământ şi Sport, acordă anual premiile PRO Cultura şi PRO Juventute, prin care personalităţile judeţului Timiş sunt recompensate pentru merite deosebite, atât în domeniul culturii, cât şi al învăţământului.
             
    Consiliul Judeţean Timiş răsplăteşte munca de o viaţă, închinată artei, acordând premiile PRO Cultura Timisiensis şi PRO Cultura Timisiensis Certitudini, stimulând astfel viaţa culturală a judeţului la toate nivelele vieţii culturale. Poate că munca aceasta în domeniul culturii nu aduce multe beneficii materiale, însă viaţa culturală a unei comunităţi are nevoie şi de altceva, de o hrană spirituală care se adresează sufletului. Arta deschide minţile şi sensibilizează inima prin frumos, ea face sufletul să vibreze.
             
    Menţionăm faptul că aceste premii au contribuit la revitalizarea întregii vieţi culturale timişene şi a spiritului creator şi competitiv al artistului, descoperindu-se prin amplele acţiuni organizate la nivelul comunităţilor locale noi talente în toate domeniile specifice artei şi nu în ultimul rând, porţile consacrării s-au deschis, demonstrându-se interesul deosebit al actualei generaţii pentru cercetarea, conservarea şi valorificarea tradiţiilor neamului.
             
    Mulţumim pe această cale Consiliului Judeţean Timiş, domnului Preşedinte Viorel Coifan şi domnului Preşedinte Constantin Ostaficiuc, Comisiilor pentru Cultură, Învăţământ şi Sport, Preşedinţilor şi membrilor Comisiilor de Cultură de-a lungul timpului, domnului director ing. Dipl. Răzvan Hrenoschi, care au fost alături de cultura timişeană şi au sprijinit dezvoltarea unei vieţi culturale diverse.

    Prof. Ciprian Cipu
    Manager al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş