Drepturile celor care muncesc în străinătate
În toate țările Uniunii Europene persoanele care constituie forța de muncă au aceleași drepturi. Condițiile de muncă trebuie să fie aceleași pentru localnici, cât și pentru toți imigranții. Aceste reguli includ atât ocuparea locurilor de muncă din domeniul de stat cât și din cel privat. Cu toate acestea, pot exista restricții cu prirvire la ocuparea locurilor de muncă de către expatriați. Astfel, restricțiile se vor aplica în domeniile unde profesia depinde de competența ligvistică, mai ales pentru posturile administrațiilor naționale și locale.
Șederea temporară
Cu excepția cazului în care cetățenii dintr-o anumită țară sunt autorizați să lucreze în Uniunea Europeană, anumite țări permit munca pe teritoriul lor numai pe baza permisului de ședere. Daca aveți de gând să stați și să lucrați pentru o perioadă mai mare de 3 luni, nu uitați să vă înregistrați la instituțiile competente ca să obțineți permisiunea de ședere.
Securitatea socială
Dacă munciți în mod legal, împreună cu impozitul pe salariu se mai deduc și contribuțiile sociale care trebuie plătite în țara angajatorului. De asemenea, o persoană care muncește în străinătate, sezonier, este plătitoare de contribuții, astfel această perioadă este calculată la contribuțiile pentru pensie și oferă dreptul de a beneficia și de alte garanții sociale.
Fiecare țară a Uniunii Europene are sistemul de Securitate socială diferit, însa există niște principii generale comune legate de:
-beneficiile securitătii sociale, care depind de contribuția la fondul local de asigurări
-primirea asistenței sociale, în cazul în care securitatea socială nu este suficientă
-pensia plătită din fondurile statului angajator
-sistemul de sănătate, medicamentele, spitalele
Cardul European de asigurări sociale de sănătate
CEASS sau Cardul European de asigurări sociale și de sănătate se eliberează de către Casa de Asigurări de Sănătate. Prin urmare se poate utiliza numai de către contribuabilii Casei de Asigurări. În cazul în care un angajat efectuează activități independente în străinatate într-una din țările UE, va trebui sa plătească costul prestațiilor finanțate de Casa de Asigurări.
Impozite
Dreptul fiscal nu este uniform în UE însă în fiecare țară se plătește un anumit impozit pe venit, care se deduce de către angajator înainte de plata salariului către angajat. Aceste fonduri sunt depuse la biroul local de impozite. Țările membre includ acorduri bilaterale privind evitarea dublei impuneri. Romania a încheiat astfel de acorduri cu aproximativ 80 de țări. Ar trebui să știți ca în cele mai multe cazuri angajații pot primi rambursări de impozit pe venit plătit în plus si se calculează până la 5 ani în urmă. Pentru a realiza acest lucru, trebuie realizată o cerere către organul competent din fiecare țară. În acest sens, unele unități profesionale care se ocupă cu recuperarea taxelor din străinătate pot fi de ajutor: www.rttax.com/ro .
Contractul de muncă
Acesta este cel mai important act care dovedește statutul legal al activitații și se obține de la angajator. Fiecare contract de muncă cu un salariat în UE trebuie să conțină 10 elemente de bază:
1. Părțile contractuale
2. Data de începere și de terminare a contractului
3. Denumirea poziției și natura muncii
4. Locul de muncă
5. Perioada de preaviz
6. Cuantumul salarial
7. Frecvența plăților salariale
8. Orele de lucru
9. Concediul plătit
10. Acordul colectiv care protejează angajatul
Acordurile incheiate cu persoanele care muncesc în străinatate ar trebui sa conțină clauze suplimentare în durata de muncă, întoarcerea, moneda în care se face plata, indemnizațiile plătite în numerar pe durata călătoriilor în interes de serviciu, etc. Toate aceste informații trebuie aduse la cunoștința angajatului înainte de plecare.
Cele mai importante condiții de angajare trebuie să fie oferite în scris, pe baza unui contract sau un document separat.
Calificările profesionale
În străinatate, calificările oficiale în domeniul ocupării forței de muncă nu sunt mereu identice cu cele din țara natală. În țările UE este necesară recunoașterea formală a diplomelor străine. Acest lucru nu se aplică însă persoanelor care sunt delegate de la locul de muncă în scopul activităților în altă țară. După o lungă absență din țara natală, trebuie urmărite niște formalități. Angajatul trebuie să verifice dacă are nevoie de certificări din partea sistemului de asigurări sociale și să obțină un certificat de la instituția de pensii. Trebuie să informeze sistemul local de evidență a populatiei că urmează să părăsească țara și să aibă dovezi ale locurilor de munca în străinătate, certificate și scrisori de recomandare.
Autor: http://www.locuridemuncainstrainatate.org